Beethoven Google Doodle. Printscreen
Dacă ar fi existat pe vremea aceea elixirul tinereții fără bătrânețe și viață fără de moarte, astăzi ar fi împlinit 245 de ani. Sau ieri. Probabil că ar fi fost surd, mut, orb, șchiop, paralizat și foarte-foarte mic (știe toată lumea că oamenii încep să se micșoreze vizibil după ce trec de o sută de ani). Pe vremea aia nu exista însă acest elixir, nu fusese inventat. Așa că s-a descurcat și el cum a putut. Şi-a zis: La un moment dat, voi muri. Ar fi cool dacă aș găsi o chestie care să mă facă să trăiesc și după aceea. O aroganță, firește. Dar, dacă tot i-a trecut asta prin cap, și-a zis Hai s-o facem! (Lass es uns tun, într-o germană pentru care nu bag mâna în foc). I-a ieșit. Azi, Ludwig van Beethoven e viu. Trăiește. În fiecare dintre cei care i-au ascultat măcar o dată simfoniile, concertele, sonatele, cvartetele ori incredibila operă Fidelio.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 