The Road to Eternity. Cu Sergei Polunin. În haine Patzaikin. Pe Transalpina. Ar putea fi suficient. Poate că e. Pentru că orice alte cuvinte ai zice, n-ar atinge emoția din gând.
Sergei Polunin este unul dintre marii artiști ai timpurilor noastre. Dansează. Unii spun că a dus arta dansului foarte aproape de perfecțiune. Adică acolo unde totul e posibil, unde nu e nevoie de cuvinte, pentru că în preajma perfecțiunii oamenii se înțeleg unii cu alții prin intermediul sufletului.
Cuvântul suflet e important aici. Sufletul e în fiecare dintre noi și undeva deasupra. Sufletul leagă. Face parte din acele legături care, vorba lui T.F., nu sunt întâmplătoare. Nu au cum să fie.
Am vorbit cu T.F. despre coincidențe și despre mai-mult-decât-coincidențe în ziua în care a fost făcut public clipul „The Road to Eternity” filmat de Sergei Polunin astă-vară, în România.
Nu poți să nu te întrebi ce a vrut să spună Autorul atunci când un mare artist (Sergei Polunin) dansează pe Transalpina și la marginea unei păduri cu stejari seculari, îmbrăcat în haine Patzaikin (#DeCanepa), colecția marelui nostru Ivan Patzaichin*, iar clipul se numește așa, Drumul spre Eternitate.
Cum dansează hainele Patzaikin cu balerinul Sergei Polunin
Iată, deci, o nouă perspectivă: drumul spre eternitate al actului artistic este îmbogățit cu o perspectivă emoționantă: povestea hainelor.
Atunci când revezi clipul, observi că dansează și hainele, în bătaia vântului și în ritmul impus de mișcările artistului. Parcă vor să spună ceva. Parcă vorbesc. Iată, de exemplu, o secvență: degetele lui Sergei Polunin cântă parcă pe niște clape invizibile, la firul ierbii. Și firele de iarbă se însuflețesc. Și muzica aceea, pe care ei, omul și natura, o simt, muzica aceea cuprinde cumva și hainele, ca un fior. Coincidență? Imaginație? Miracol?
Spunem mereu că nu haina îl face pe om. Dar a purta o haină înseamnă un pic mai mult decât a te îmbrăca. Am revelația asta acum, după discuția cu T.F., când mă gândesc la eternitate, Polunin și Patzaichin.
Nu, nu mi-am mai pus niciodată întrebarea dacă hainele dansatorilor dansează și ele. M-am mulțumit mereu să văd dansul în sine și, uneori, chipul dansatorului (e o întreagă discuție și aici). Acum m-am uitat și la haine. Am căutat să le simt textura, privind. Poate că mi-am dorit să văd ceva ce nu există. Dar eu cred că există.
Voi ce credeți? Priviți clipul încă o dată (sunt sigur că ați făcut-o, oricum, de mai multe ori, pentru că e o creație minunată și ar trebui să ne bucurăm că un artist de talia lui Sergei Polunin a filmat la noi un astfel de moment) și uitați-vă, de data aceasta, la haine. La modul în care dansează ele. Apoi, gândiți-vă: sunt haine Patzaikin. Și duceți gândul mai departe. Lăsați-l să plece.
Despre clipul „The Road to Eternity”
Astă-vară, când a fost în România, Sergei Polunin a filmat pentru un clip. Pe Transalpina și în județul Vâlcea*. Clipul, făcut public în urmă cu câteva zile, se numește „The Road to Eternity” și este emoționant. Prin dansul lui Polunin, prin felul în care sunt puse în valoare peisajele, prin poveste. Și, iată, prin ceva în plus: Polunin este îmbrăcat cu haine din colecția #Patzaikin (#DeCanepa).
Clipul a fost regizat de Bogdan Daragiu, muzica a fost compusă de Miroslav Bako, hainele sunt Patzaikin, colecția #DeCanepa (styling Mădălina Preda), partener de mobilitate a fost Mercedes-Benz Romania, iar de comunicare, PR și organizare s-a ocupat PiArt Vision.
*Nu-mi vine să scriu „fostului”
**Bogdan Daragiu a ales acele locuri pentru marea lor frumusețe. M-am bucurat când Bogdan mi-a descris locurile anume, fiindcă ambele înseamnă mult pentru mine; mă leagă multe amintiri frumoase de ele
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns