Ne-om aminti, cândva, târziu, această întâmplare simplă. Când mâncam clătite inedite la Pizzeria Patru Colțuri din Hunedoara. Se află într-o curte peste drum de Constructorul, înspre Casa de Cultură.
Vă arăt această porție de clătite, din care cineva a ciupit câteva stafide (în această fotografie lipsește doar o stafidă), la o oră la care ar trebui să nu vă fie foame; poate doar puțină poftă.
Mi-e dor de clătitele alea și de aceia cu care eram la masă.
NOTĂ. Știu că știți versurile cu care am început postarea, ați văzut și filmul, cum se spune, ați ascultat și melodia. Mai ascultați-o o dată 🙂