Cel mai bun prieten al celui mai bun om din lume stă liniștit la umbră și dă din coadă. Cel mai bun om din lume este atât de bun, încât nu are prieteni (în afară de câine). Fiind atât de bun le face bine deopotrivă prietenilor, dușmanilor și indiferenților. La ce bun să ții ocupat un loc de prieten, dacă nu te alegi cu nimic în plus? Dacă primești tot atât ca neprietenii sau indiferenții? Așa își zic oamenii ceilalți. Câinele preferă să stea la umbră și să dea din coadă. Cel mai bun om din lume nu e chiar singur.
PA-uri și mirări
Acest blog se întoarce, din acest moment, la ideea primordială. Născut pentru a promova Proza Arhiscurtă (PA), blogul PA-uri și mirări a fost, inițial, un loc în care am postat bucăți de Proză Arhiscurtă și unele mirări personale. Ulterior, am adus aici fotografii, filmulețe, cronici de film etc. M-am îndepărtat. De azi, mă întorc la Proza Arhiscurtă.
Care e treaba cu Wagner

Vedere din București. Christian Badea dirijând Parsifal la Ateneul Român – repetiția deschisă presei, cu o seară înainte de premieră. Foto cu telefonul: Călin Hera
Fac parte din categoria celor care au știut toată viața că Wagner e ceva sobru. Prea sobru. O definiție a „muzicii grele”, orice ar însemna asta. Ceva de nepătruns. Ceva pentru inițiați. Când ziceam „inițiați” mă gândeam la un fel de extratereștrii.
Parsifal dimineața, dragi prieteni!

Vedere din București. Lancea, Der Speer, repetiția finală Parsifal, Ateneul Român. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică stă și se întreabă ce vor de la el astrele care s-au aliniat anume parcă pentru a-i da lui de gândit. Căci, își dă seama dl. Lică, e vorba despre astre, horoscoape, destin. Sau măcar despre o ironie a sorții. Despre Richard Wagner și sfințirea scenei prin Parsifal a citit și el, a ascultat, a discutat la o bere cu Ilarion, dacă tot a fost să fie. Dar de ce tocmai el, de ce tocmai lui?, asta nu își dă seama. Constată amuzat, așa cum numai dl. Lică poate să fie, că, în vreme ce aștepta cuminte pe balcon să se răcească primul strat de cafea, cel cu spumă în formă de nor străpuns de vreo lance misterioasă, și-a urat „Parsifal dimineața!”. Apoi a auzit că-l strigă cineva. O voce plăcută și dragă lui.
Trei cornere, unșpe metri
Jucam fotbal, ca toți puștanii. Nu oboseam, băteam mingea de patru ori câte 90 de minute pe zi. Când se făcea întuneric, mergeam pe stradă, sub bec. Iluminatul public era precar, dar pe strada noastră era un bec și erau foarte puține mașini parcate sau în trecere. Jucam aproape nestingheriți și ne imaginam că suntem în nocturnă la Euro sau la Mondiale. Și era o regulă, care nu-mi plăcea prea mult, dar care se aplica adeseori, în special la miuțele de pe stradă sau de pe terenurile improvizate: țineam rostul cornerelor și la trei cornere beneficiam de o lovitură de pedeapsă.
Români, bateți Elveția, în numele celor cu credite în franci elvețieni!

Franci elvețieni, monedă care a crescut ca Făt-frumos, ca scorul meciului România-Elveția
În numele celor care încă mai au credite în franci elvețieni, îmi doresc din suflet ca echipa de fotbal a României să bată Elveția la scor în acestă seară.
Dor de gașcă
Cum am pierdut cu Franța
Terasele în așteptarea EURO 2016

Vedere din București. Terasele în așteptarea mușteriilor microbiști. Începe Euro 2016. Foto: Calin Hera
Am dat o raită prin Centrul vechi al Bucureștiului. Terasele erau incredbil de pline, dacă te gândești că era o zi lucrătoare, la prânz. Am făcut un exercițiu de imaginație: cum vor fi peste câteva ore, cam pe la lăsarea serii? Ticsite, estimez. Cred că și ospătarii își vor fi început ziua de lucru, azi, mai devreme. Pentru că diseară va fi wow!