Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
apucă mortul de picioare
să-l aşezăm ca lumea în sicriu
e rece e ţeapăn (pare viu)
e ca un semn de exclamare
e suplu şi golit de electroni
ca o călătorie transaltantică
ca o noţiune de fizică cuantică
ca o tablă de şah fără pioni
şi deodată vine explozia
ca un fulger globular rostogolit pe parchet
vedeţi nu e nici urmă de regret
unde-s ţigările (meştere) nectarul ambrozia
Stiu ca nu ar trebui (sau ar trebui) dar mie mi s-a parut haioasa, poate ca finalul m-a dus cu gandul la un „Dorel” sau poate ca m-am vazut printre cei care apuca mortul de picioare si care, mai apoi, nu reuseste sa-i dea de cap cu greutatea… (si rade de neputinta si de comicul ei). E interesant de nemorbida senzatia pe care mi-o lasa acest poem ce atinge un subiect macar cu numele, morbid.
Si mi-a placut mult un vers: „e ca un semn de exclamare”. Genial spus!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ti s-a părut haioasă. Cred că sunt momente de-a lungul vietii în car doar simtul umorului te poate ajuta să n-o iei razna. Într-un fel, am vrut intentionat să scriu (si) în acest registru.
ApreciazăApreciază
In sfârsit ..sâmbăta „mortilor” 🙂 Fain poem! Imi place rima, cântul cuvântului…deşi multă lume o consideră desuetă.
ApreciazăApreciază
Stiu că procentul celor care scriu rimă e minuscul. Dar m-am trezit între generatii literare, asa că-mi permit să scriu cum îmi vine mie pe chelie, nu?
ApreciazăApreciază
nu l-am mai publicat până acum; primele notite sunt făcute în urmă cu câteva luni, iar forma finală i-am dat-o săptămâna trecută
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 