«   |   »

Apucă mortul de picioare

apucă mortul de picioare
să-l aşezăm ca lumea în sicriu
e rece e ţeapăn (pare viu)
e ca un semn de exclamare

e suplu şi golit de electroni
ca o călătorie transaltantică
ca o noţiune de fizică cuantică
ca o tablă de şah fără pioni

şi deodată vine explozia
ca un fulger globular rostogolit pe parchet
vedeţi nu e nici urmă de regret
unde-s ţigările (meştere) nectarul ambrozia

Posted on 02/04/2011 at 04:49 in Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: , ,

9 Responses to “Apucă mortul de picioare”

    
  1. Avatarul lui MeetTheSun
    MeetTheSun
    02/04/2011 la 08:11

    Stiu ca nu ar trebui (sau ar trebui) dar mie mi s-a parut haioasa, poate ca finalul m-a dus cu gandul la un „Dorel” sau poate ca m-am vazut printre cei care apuca mortul de picioare si care, mai apoi, nu reuseste sa-i dea de cap cu greutatea… (si rade de neputinta si de comicul ei). E interesant de nemorbida senzatia pe care mi-o lasa acest poem ce atinge un subiect macar cu numele, morbid.

    Si mi-a placut mult un vers: „e ca un semn de exclamare”. Genial spus!

    Apreciază

    Răspunde
    • Avatarul lui CalinH
      CalinH
      04/04/2011 la 11:55

      Mă bucur că ti s-a părut haioasă. Cred că sunt momente de-a lungul vietii în car doar simtul umorului te poate ajuta să n-o iei razna. Într-un fel, am vrut intentionat să scriu (si) în acest registru.

      Apreciază

      Răspunde
  2. Avatarul lui anca
    anca
    02/04/2011 la 09:42

    In sfârsit ..sâmbăta „mortilor” 🙂 Fain poem! Imi place rima, cântul cuvântului…deşi multă lume o consideră desuetă.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui Yigru Zeltil

Trackbacks

    

Răspunde-i lui Yigru Zeltil Anulează răspunsul