«   |   »

Textul care nu și-a găsit titlul, deși se zbuciumă, direct și pe ocolite

Deschid ochii, trag fermoarul, ascult. Afară e soare (demult). Percep umbra unui pescăruș (ca pe o adiere cromatică). În plasa de țânțari și-a înțepenit piciorușele o gânganie matematică. E un fel de pătrat perfect. Ca o ecuație matinală rezolvată corect de copii care nu mai știu drumul spre școală. Am o neliniște lipită cu scotch pe perete (între afișul cu ACDC și fotografii cu oameni fără șosete). În jur, aruncate, hârtii mâzgălite. Pe ecran, pagini albe, în Word. Ca niște ispite. Ca un gând venit așa, pe ocolite.

Posted on 08/01/2024 at 11:29 in PA/Proză Arhiscurtă, Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: , ,

Lasă un comentariu