Am primit acesti ghiocei de la Remus Suciu, în urmă cu vreo lună. Mă învrednicesc abia acum să vi-i arăt, conform principiului că-i mai bine mai târziu decât si mai târziu.
Remus a fotografiat în satul Ocolisul Mic, din Muntii Sureanu, cam pe la 1 aprilie (foarte de dimineată).
„Drumul s-a oprit la casele parasite, de la care am apucat o cararuie pe curba de nivel a unei coame ce o aveam de traversat, dar la un moment dat s-a pierdut si ea in iarba deasa, necosita, ce acoperea totul.Fiind a doua oara acolo am stiut unde gasesc valceaua in care cresteau, ascunsi bine de ochii tuturor, palcuri dese de ghiocei de munte. Asa ca, la liziera unei paduri de foioase, neatinsa de topoare cam de multa vreme, privirea ne-a fost mangaiata de covorul alb si viguros al vestitorilor primaverii.Cerul fara nori si un soare ce se indrepta grabit spre apus au creat cadrul perfect. Parca nu ne mai saturam privind divinul tablou, rupt, mai mult ca sigur,din gradinile Edenului. Am spulberat vraja ce ne-a tinut in loc timp de vreo 25 minute, oboseala drumului fiind uitata pe loc si ne-am apucat sa fotografiem. Pentru lucrul acesta venisem aici, lumina era perfecta, nu ne grabea nimeni, asa ca, timp de cateva zeci de minute, nu se auzea decat clantanitul aparatelor noastre. Totul a fost intrerupt de “fuga” soarelui dupa dealurile ce strajuiesc aceasta poiana. Umbrelelor alungite deja pana peste albul micilor flori, ne-a adus aminte ca trebuie sa ne si intoarcem la masina si pana acolo aveam, chiar daca drumul era in coborare, vreo 2 ore de mers.”
Asa mi-a scris Remus, când mi-a trimis ghioceii, pe care vi-i dăruiesc.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 