
Copac pe care îl vezi doar toamna, deşi e acolo de când lumea. Foto: Călin Hera
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Vedere din Bucureşti. Struguri în Piaţa Râmnicu Sărat. Foto: Călin Hera (MfC)
Treceam. Oarecum cu grabă, oarecum mirându-mă că e toamnă, minunându-mă. Îmi plac culorile toamnei, nu mă satur de ele. Îmi plac şi atât. Mi-ar fi plăcut să mă nasc toamna. M-am născut toamna. Azi e toamnă. Îmi plac şi băncile. Am o slăbiciune pentru ele. O bancă de toamnă este, deci, un lucru căruia nu îi pot rezista*.
Un drum la piaţă, toamna-dimineaţă, nu strică. Dimpotrivă. Te umple de sentimente, mirosuri plăcute de struguri copţi, de gusturi (căci nu poţi să nu guşti), îţi umple sacoşele. O punguţă cu hrean, una cu ţelină cu frunze, o punguţă în care înghesui paie de mărar lungie, din acelea care lasă seminţe peste tot, îţi umplu tot ceea ce nu era umplut.
Prima ninsoare din acest sezon. La Braşov, fotografiată de Mediafax
E fascinant că, pe nou, anotimpurile sunt foarte clar delimitate. Am avut o vara lunga şi incredibil de bună – nici vorbă de seceta şi canicula cu care am fost ameninţaţi. Apoi, deodată, s-a făcut toamnă, la foarte scurt timp după echinoxiul de toamnă.
Capătul dinspre Dionisie Lupu al străzii Arthur Verona, din Bucuresti, mai are o zonă graffiti interesantă: gardul de peste drumul fatadei despre care am vorbit aici.
Cum am fost nevoit să rămân în Bucuresti în weekendul care, deja, e mult în urmă, desi as fi vrut din răsputeri să ajung la Cluj, unde un foarte bun si vechi amic avea nuntă, am zis să îmbin utilul cu plăcutul si mi-am făcut o parte din drumuri pe jos. Pasii m-au purtat prin mai multe locuri, dar abia când am ajuns pe strada Arthur Verona mi-a picat fisa că n-ar strica să fac niste fotografii. Lumina era perfectă: era acel soare de toamnă târzie, care inventează mereu culori noi.
N-am fotografiat oameni si nici copaci (totusi, în câteva cadre apar ceva crengi încă înfrunzite). Am făcut fotografiile cu telefonul, sculă care a fost construită pentru alt scop… Iată ce a iesit:
Fatadă din Bucuresti, aflată la interscetia străzilor Arthur Verona cu Dionisie Lupu, care, de multă vreme, iese în evidentă datorită desenelor graffiti. Am o fotografie a vechiului desen (o caut!), acum e alta, la primăvară probabil că va fi schimbată si asta. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Fatada de la intersectia străzilor Arthur Verona si Dionisie Lupu, din Bucuresti, văzută aici dinspre Dionisie Lupu (mai precis, de pe trecerea de pietoni de la capătul str. Arthur Verona). FOTO (cu telefonul, într-o zi de sâmbătă, 6 noiembrie 2010, pe la prânz): Călin Hera
UPDATE. Am găsit fotografia despre care vorbeam mai sus. E făcută astă-iarnă, în luna februarie.
Vreo două zile nu m-am mai dat pe aici (am avut motive serioase!), motiv pentru care am acum de urcat foarte multe PA-uri (si foarte faine, din câte mi-am dat seama la o primă lectură). Iar în această dimineată am făcut ceva ce nu credeam că voi face: am dat vreo 100 de replici pe Facebook. Dacă oamenii aceia mi-au urat – o supriză de proportii! -, am vrut să le multumesc. Si am postat acolo, în exclusivitate (sic!), o fotografie.
Aici am adus o alta, o fotografie de toamnă, care îmi place foarte mult.