Treceam. Oarecum cu grabă, oarecum mirându-mă că e toamnă, minunându-mă. Îmi plac culorile toamnei, nu mă satur de ele. Îmi plac şi atât. Mi-ar fi plăcut să mă nasc toamna. M-am născut toamna. Azi e toamnă. Îmi plac şi băncile. Am o slăbiciune pentru ele. O bancă de toamnă este, deci, un lucru căruia nu îi pot rezista*.
Vedere din Bucureşti. Bancă de toamnă în curtea FJSC. Foto cu telefonul: Călin Hera
Aşa că m-am oprit. Am pus cafeaua jos. Aveam o cafea la mine, coffe to go, blasfemia aceea de care ai uneori nevoie.
Vedere din Bucureşti. Bancă de toamnă în curtea FJSC. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am deschis telefonul, ăla care face poze. Am privit. Am fotografiat. Am dat ocol. M-am aplecat, m-am ghemuit, m-am ridicat pe vârfuri.
Vedere din Bucureşti. Bancă de toamnă în curtea FJSC. Foto cu telefonul: Călin Hera
M-am înclinat. Apoi am plecat…
Vedere din Bucureşti. Bancă de toamnă în curtea FJSC. Foto cu telefonul: Călin Hera
…Dar mai înainte am respirat. Am privit în sus.
Vedere din Bucureşti. Dar mai întâi am privit în sus. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am zis mulţumesc.
*şi nu doar eu 🙂
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns