Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Problema refugiaţilor a fost prima ocazie în care românii au început să conştientizeze foarte direct faptul că aparţin unei comunităţi europene. A fost şi este cu siguranţă prima dezbatere adevărată la nivel european, la care românii au participat, cu mic, cu mare, acasă, la birou, în tramvai, la birt.
La capătul puterilor fiind, mi-am amintit ce îmi spunea profesorul de sport în timpul orelor de educaţie fizică din liceu: “Cândva îmi veţi mulţumi că vă pun acum să faceţi exerciţii de-adevăratelea”. Aşa că mi-am zis tradiţionalul Fie ce-o fi şi am mai tras o dată de mine. Mi-am forţat limitele, cum ar veni. Era însă foarte greu. Imposibil aproape.
Vedere din Bucureşti. Imagine din Piaţa Râmnicu Sărat. Foto cu telefonul: Călin Hera
Un drum la piaţă, toamna-dimineaţă, nu strică. Dimpotrivă. Te umple de sentimente, mirosuri plăcute de struguri copţi, de gusturi (căci nu poţi să nu guşti), îţi umple sacoşele. O punguţă cu hrean, una cu ţelină cu frunze, o punguţă în care înghesui paie de mărar lungie, din acelea care lasă seminţe peste tot, îţi umplu tot ceea ce nu era umplut.
Vedere din Craiova. Zonă pietonală în centrul vechi, noaptea, cu umbrele luminoase. Foto cu telefonul: Călin Hera
Întâmplarea a făcut să stau mai multe zile în Craiova în ultima vreme. Așa am ajuns prin centrul orașului și am rămas paf în fața atâtor clădiri frumoase și mă refer aici atât la palate cât și la case simple, cu unul sau cel mult trei caturi, străzi pietonale, parcuri, lumini fermecătoare dând nopții craiovene un aer plăcut, foarte plăcut. Și treceri de pietoni 🙂
Vedere din București. O „aureolă boreală de Berceni”, văzută în zona Apărătorii Patriei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Din capul locului spun că titlul e o mică exagerare, dar pur și simplu nu am știut cum să îi spun acelui apus de soare din seara de 19 septembrie 2015, văzut din sudul orașului, zona Apărătorii Patriei.
Vedere din București. Colț de rai al manualelor din fața magazinului Obor. Sursa: streetview / iulie 2014
Kilometrul zero al manualelor școlare este zona din fața magazinului Obor, asta o știe tot bucureșteanul. Găsești în chioșcurile și tarabele de pe trotuar tot ce se poate găsi în materie de manuale școlare. Nu știu în alte anotimpuri cum e, în afara sezonului adică, dar la începutul toamnei afacerea prosperă. Ai zice că tot puiu’ de român e studios din cale-afară. Există cerere, există ofertă, toată lumea e fericită. Cel puțin la prima vedere.
Pentru că sunt destui concetățeni care își caută job și fiindcă în afară de clasicele BestJob și eJobs mai există și alte site-uri care oferă locuri de muncă și cu speranța că aceste oferte sunt pe bune, vă spun azi câteva cuvinte despre aptjob.ro, specializată printre altele în joburi în Resurse Umane.
Vă spun din capul locului că ar însemna să mă prefac a fi ceea ce nu sunt dacă aș începe, în rândurile următoare sau mai departe, să mă apuc să dau lecții de contabilitate copiate după metoda VP (copy / paste). Nu-i cazul. N-aș avea de ce să fac asta, nu m-ar crede nimeni. Nevoie de contabili am avut, aș fi mincinos dacă aș spune altfel, dar fie am sunta un prieten, fie am purces să fac de unul singur, în loc să apelez la un contabil de meserie, independent sau făcând parte dintr-o firmă de contabilitate, și să-l plătesc. Cred și astăzi, așa cum am simțit și atunci, că varianta a doua e mai păguboasă; dacă n-ai o fărâmă de timp liber și o minimă pregătire.
Vedere din București. Farmacie veche, aflată pe Calea Dudești, zăbrelită de mai mulți ani. Foto cu telefonul: Călin Hera
La un seminar i-am rugat pe studenți să îmi spună care este prima reclamă văzută la televizor care le vine în gând. Cei mai mulți au indicat reclama la o farmacie, aia cu doi actori celebri implicați în campania „farmacia inimii”. Apoi i-am rugat să îmi spună care reclamă îi enervează mai mult. Campioană la nominalizări a fost aceeași campanie. Notorietatea e bună, nu-i așa?
Vedere din București. Apus de soare văzut de la ultimul etaj al unei școli. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cunosc copii bucuroși că a început școala. Cunosc copii triști că s-a terminat vacanța. M-am gândit la fiecare categorie de copii atunci când am fotografiat acest apus de soare, văzut de la ultimul etaj al unei școli bucureștene.
Munții Retezat. Indicator turistic spre vârful Retezat, aflat lângă lacul Bucura. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Pui de stejar, deocamdată pe balcon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Era o frumoasă zi de primăvară. M-am oprit pe o bancă. O fetița de cel mult un an și jumătate scormonea cu mânuțele prin pământul negru. Maică-sa o lăsa să se murdărească, să simtă pământul. A oprit-o doar atunci când a vrut să guste.
Bibelou bețivan
Cum arată o casă în care au locuit oameni în vârstă? La fel. Probabil că la fel ca altele. Presupun că există câteva constante, câteva puncte comune între toate casele în care cineva a locuit foarte multă vreme și vremea asta a acoperit ultima parte a vieții, perioada bătrâneții.
Declarație de dragoste pe un perete din Craiova. Foo cu telefonul: Călin Hera
Aceasta e o declarație de dragoste. Am descoperit-o în Craiova, printre blocuri. Inițial am simțit că e o indecență să fotografiez. Dar am făcut-o. Am simțit că e o indecență să postez povestea desenată, dar o fac și pe asta. Până la urmă, nu eu am făcut-o publică, nu?
Fazil Say prinde sunetul perfect la Festivalul George Enescu. Foto: Vlad Eftenie
Dl. Lică are un obicei vechi: cumpără mereu câte două bilete la film, teatru sau concert, deși e foarte singur de când a plecat Fosta. În ziua spectacolului, oferă biletele cuiva sau își cheamă vreun prieten să îl însoțească. Ieri l-a luat cu el pe Ilarion, care avusese o zi proastă: i se stricaseră mașina de spălat, mașina de gătit și mașina parcată în fața blocului.
Slatina. Pod peste râul Olt. Foto cu telefonul: Călin Hera
Orașul Slatina, de oriunde ai veni, arată acceptabil spre foarte fain văzut de departe și cam prea trist și banal odată ce ai pătruns în el. Genul de cum ar putea /ar fi putut fi, dar și-au băgat comuniștii coada și au trântit un oraș din nimic, din cauza unei megauzine care acum e pe ducă, în loc să lase o așezare micuță, dar cochetă și cu câteva clădiri faine (există încă în picioare unele cu mult gust, perioada interbelică). Ceea ce e păcat.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 