
Vedere din Craiova. Zonă pietonală în centrul vechi, noaptea, cu umbrele luminoase. Foto cu telefonul: Călin Hera
Întâmplarea a făcut să stau mai multe zile în Craiova în ultima vreme. Așa am ajuns prin centrul orașului și am rămas paf în fața atâtor clădiri frumoase și mă refer aici atât la palate cât și la case simple, cu unul sau cel mult trei caturi, străzi pietonale, parcuri, lumini fermecătoare dând nopții craiovene un aer plăcut, foarte plăcut. Și treceri de pietoni 🙂
Cred că Craiova e, mai mult decât alte orașe din România, un amestec surprinzător; cel puțin din punct de vedere arhitectural.
Foarte mulți ani, am știut doar că există o gară unde acceleratul de / de la București stă destul de mult și semnalul sonor e un „M-a făcut mama oltean” stilizat. Am știut, firește, că acolo sunt mulți fotbaliști talentați și i-am invidiat amical pe cei care țineau cu Universitatea, privind mai departe decât se putea vedea decent din tribunele stadionului Corvinul. N-am putut să țin cu Universitatea, decât atunci când juca împotriva echipelor bucureștene, cu excepția Sportului Stundețesc și a Rapidului. Da, mă refer la Steaua și Dinamo, dar n-am vrut să pomenesc cele două echipe care ani la rând au pârjolit totul în jur.
Apoi m-am bucurat că există Marin Sorescu, Tudor Gheorghe (care m-a dezamăgit din cauza preferințelor politice bizare) și Dumitru Solomon.
După care au urmat niște drumuri grăbite, care tăiau Craiova pe drumul cel mai scurt de la (aproximativ) Est la Vest, ceea ce nu avea darul să mă impresioneze.
Și, deodată, surpriza!
Las aici câteva fotografii, avertizându-vă că reprezintă foarte puțin din ceea ce poți vedea într-o plimbare de numai câteva minute; recomand plimbările lungi prin centru, întru descoperirea a zeci, sute de clădiri, de unghiuri, de forme, de minunății. Recomand terasele din centru, cu servire decentă, mâncare bună și prețuri OK.

Vedere din Craiova. Scenă montată în zona pietonală a centrului vechi, cu concert. Foto cu telefonul: Călin Hera
Și încă un amănunt: am avut norocul să dau numai peste oameni cumsecade. Și am avut de a face cu destui oameni în Craiova, un oraș suprinzător în care voi reveni cu plăcere.
Măcar pentru un pahar cu bragă rece. Prietenii știu de ce.
Lasă un răspuns