Sebi are note proaste și un număr indecent de absențe la școală, ceea ce îl descumpănește pe Ilarion. „Noi nu eram așa”, îi spune domnului Lică în timpul tradiționalei beri de luni seara. Dl. Lică își privește prietenul cu mult drag: „Nu contează cum eram noi. Eram altcândva. Ai un copil bun. Bucură-te de fiecare clipă împreună cu el. Ajută-l, atât cât poți, să își găsească drumul. Îl va găsi, fii pe pace, și va face cea mai bună alegere. Nu-l presa. Dar arată-i că îți pasă. Și caută împreună cu el”.
Ilarion are chef să se simtă bine
”Aveam chef să mă simt bine, mă poate acuza cineva pentru asta?”. Atunci când pune astfel de întrebări, Ilarion îl lasă fără cuvinte pe dl. Lică. Dar Ilarion știe că dl. Lică își găsește repede cuvintele, așa că se grăbește să adauge: ”Până la urmă, nici nu costă atât de mult. Nu fumez, nu beau, decât câte o bere, nu joc la pariuri. Sunt de condamnat?”, reia Ilarion ideea. Dl. Lică nu îl condamnă. Îl înțelege. El însuși procedează la fel, dar nu face caz din asta.
Voucherul lui Ilarion
Dl. Lică l-a luat pe Ilarion de braţ şi l-a dus până la marginea oraşului. „În ce an trăieşti? Nu ştii că acum ai dreptul să schimbi un produs sau să îţi iei banii înapoi? E dreptul tău. Eşti cetăţean european, n-ai văzut reclama la televizor?”. Ilarion cumpărase o ţintă de darts de la Jumbo pentru fiu-său, Sebi, dar ăla micu’ a vrut una mai mare, mai profi, mai bună (şi mai scumpă).
Despre pâlnii şi oameni
Sebi, fiul lui Ilarion, crede că dl. Lică e un nene de gaşcă, doldora de poveşti amuzante, cu tâlc. Uneori tâlcul e atât de ascuns, că Sebi nici nu-şi mai bate capul să priceapă, preferă să îşi imagineze el un înţeles. Are darul ăsta dl. Lică, să-i incite mintea. Ieri însă l-a pus în încurcătură. Dl. Lică cumpărase o pâlnie din plastic. Era mică, verde şi cam murdară (căzuse pe jos). „E o mizerie, arunc-o”, i-a zis Ilarion. „Numai oamenii pot fi mizerabili, pâlniile nu”, a râs dl. Lică spre Sebi.