Cele două-trei clipe de uitare ale domnului Lică
E aproape târziu. Doamna Meri stă într-o rână, cu părul desfăcut, și se gândește la soțul decedat anul trecut. Sânii ei, eliberați de sutien, par de nestăvilit. Lor nu le pasă de soțul decedat. Ei sunt atenți la dl. Lică, venit în urmă cu o oră în apartamentul de la Scara B. Distinsul domn e descumpănit, ca unul care n-a mai văzut de multă vreme așa minune. Pentru o clipă, două sau trei, din mintea domnului Lică, ai cărui ochi strălucesc, dispare Fosta. Fără ca el să-și dea prea bine seama anume de ce.
Dl. Lică se complică
În sufletul lui, dl. Lică e tânăr. În inima lui e o lipsă. În mușchii lui, încă nefleoșcăiți, e viață. Și dor. Dor de Fosta. Ar vrea să o strângă în brațe. S-o mângâie, s-o dezmierde. Să-i simtă buzele. Dl. Lică e și el om. Om bun, o știu toți vecinii. Iar Fosta e departe. E altundeva. În schimb, doamna Meri locuiește la Scara B. Doamna Meri e o văduvă tânără și aproape veselă. De trei ori l-a chemat la o cafea. În această seară, a zis „fie ce-o fi!”. Dl. Lică, la el mă refer. Și totul se complică.
Lumea din geamantanele lui Gaudi
Geamantane folosite de Gaudi în călătoriile lui prin lume. Fotografiate în Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (MfC)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 