
Muzeul satului. Niciun copil nu rezistă. Mare sau mic. Foto: Calin Hera (MfC)
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Ești bătrân atunci când cărțile scrise de tine sunt puse pe raft la Anticariat.
Dl. Lică înoată lent, aproape cu încetinitorul. Nu se grăbește. N-are de ce. E în lumea lui. Din când în când, cele două doamne cu care împarte culoarul 1 se intersectează cu el sau îl depășesc. Dl. Lică are grijă să nu le încurce. Ele în schimb îl iscodesc (cu coada ochilor). Știu când vine, când pleacă, câte ture face. În sinea lor, așteaptă ca el să le întrebe ceva. În sinea lui, dl. Lică numără turele de bazin și se miră că altceva nu poate să gândească de la un capăt la altul al culoarului. O pauză care îi prinde bine.
„… Credința este o intuiție. Credincioșii nu știu. Nu cercetează. Ei cred. Asta îi ajută. Au un sprijin. Ateii nu au acest sprijin. Nu-i vorbă, au și ateii sprijinul lor. Ateii spun că se sprijină pe propriile lor picioare. E o aroganță. Una mai mare decât a credincioșilor, care cred că au mereu un spate, au ceva care îi ajută la nevoie, la care se roagă”.