Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | #ecouri #bach… la Am fost la „Bach, colegul de b… |
 | CalinH la Despre lucrurile care contează… |
| CalinH la Bucătarii din gips de pe litor… |
 | Anonim la Bucătarii din gips de pe litor… |
… sau aș putea veni tiptil pe lângă baltă
ca un tâlhar romantic (cu fruntea lui înaltă)
și-atunci mi-ar da târcoale trei cocostârci cu gâlci
și-o pasăre flamingo cu cearcăne adânci
și câteva egrete cochete dar discrete
și lebedele negre umflate de regrete
și broaște verzi măiastre și sute de dezastre
… și dincolo de apă-s ferestrele albastre
Vedere din București. Iarna pe ulița din Muzeul Satului. Foto: Calin Hera (mfc)
Vedere din Bucureşti (MFC). Animal care tocmai s-a înfruptat din alt animal. Scenă surprinsă (mai demult) în Muzeu Satului. Din veveriţă a rămas coada. Din mâţa blândă, instinctul. Foto: Călin Hera
Vedere din Bucureşti (Muzeul Satului). Pisică neagră la final de lunch. În meniu: veveriţă în sânge şi blană. Foto: Călin Hera
Au venit din Irlanda. Au stat două nopti în Bucuresti. Erau avertizati că traficul e teribil, de aceea n-au închiriat vreo masină. De ce să mă stresez să schimb viteza cu mâna dreaptă, când si asa as fi stresat de trafic?, mi-a explicat el. Dar noaptea, la zece si jumătate, s-a circulat foarte OK prin Bucuresti (desigur). Nu-i chiar asa rău traficul, mi-a zis, când a ajuns la hotel. Stai să vezi!, l-am avertizat. A doua zi a văzut.
Unde să duci pe cineva care vine prima oară în România, care-si face concediul lângă Sibiu, la o pensiune cochetă, si vrea să stea o zi prin Bucuresti? (Iar tu n-ai cum să-ti iei liber de la serviciu.)
Seara, la Caru cu Bere, mi-au spus că le-a priit la Muzeul satului (fixul meu!) si le-a plăcut la Muzeul de Artă contemporană. Acum se află într-un tren care serpuieste printre dealuri, cred.
Am ales o fotografie cu fiică-mea, făcută vara trecută. Tocmai mi-am dat seama că a trecut un an de când n-am mai fost pe la Muzeul satului. Trebuie să repar!
Cum văd că v-a plăcut fotografia de sâmbătă, de la Muzeul satului, vă mai arăt una.
Stiti copacul de la intrare. E maiestuos, iată, si iarna!
O mamă si o fiică
Am fost sâmbătă prin Muzeul satului. După casa mea, e locul meu preferat din Bucuresti. Pur si simplu îmi place.
În timpul gerului, frumusetea Muzeului satului rămâne superlativă. Putinele cărări si imenistatea zăpezii neatinse de pasi îmi spun că n-au prea fost vizitatori în ultimele zece zile. Ce-i drept, sâmbătă, nicio casă nu era deschisă; curiosii n-aveau decât să se zgâiască înăuntru printre mâinle făcute streasină la ochi.
Cu poarta ferecată, privită printre copacii, biserica cea mare din Muzeul satului e o imagine la care te-ai tot uita. Cel putin, eu
Am făcut o fotografie care-mi place, din curtea unei case maramuresene, către marea biserică de lemn. V-o arăt, să vă placă si vouă.
P.S. Cristian Lisandru, vizitează Muzeul Satului, merită! Nu contează femeile-paznic si nici pisicile care vânează veverite!
La început, am crezut că tăvăleşte o cârpă, ceva. Apoi am observat că e un rest de veveriţă (sună cinic). Am fotografiat, ce era să mai fac? Foto: Călin Hera
Am fost sâmbătă la Muzeul Satului. Sau vineri. Mă rog, n-are o aşa mare importanţă nici dacă ar fi fost joi. De data asta, am trei observaţii care se referă la femeile care stau pe la case. Nu pe la toate, abia o casă din cinci cred că e deschisă
1. În primul rând, ele sunt paznici şi femei de serviciu. (Pentru asta, ar putea fi buni şi bărbaţii.) Eu cred că ele ar trebui să îndrume vizitatorul, să-i prezinte comorile, să fie amabile. Copiii cu care am fost s-au urcat pe bordura unei case. „Daca veneaţi cu o plasă cu bălegar, ca să reparaţi, vă lăsam să vă urcati”, a explicat una, acru.
2. Alta mânca pe o tindă, în linişte. Măcar nu ne-a deranjat cât ne-am băgat nasul prin încăperi. Altfel, cred că e un job plăcut.
3. O altă femeie ne-a certat: „N-o fotografiaţi, că e nesimţită!”. Se referea la o pisică neagră care rodea de zor la o coadă de veveriţă. Atât mai rămăsese din biata făptură. Am dedus că femeia cu pricina văzuse faza, vânătoarea adică, de vreme ce era aşa indignată.
Vedere din Bucureşti. Pare fioroasă mâţa asta, si deloc blândă. Zgârie rău! Foto: Călin Hera
Călin Hera. PA-uri şi mirări 