Dl. Lică înoată lent, aproape cu încetinitorul. Nu se grăbește. N-are de ce. E în lumea lui. Din când în când, cele două doamne cu care împarte culoarul 1 se intersectează cu el sau îl depășesc. Dl. Lică are grijă să nu le încurce. Ele în schimb îl iscodesc (cu coada ochilor). Știu când vine, când pleacă, câte ture face. În sinea lor, așteaptă ca el să le întrebe ceva. În sinea lui, dl. Lică numără turele de bazin și se miră că altceva nu poate să gândească de la un capăt la altul al culoarului. O pauză care îi prinde bine.
Lasă un răspuns