Cum mă jucam în timpul liceului
Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele?

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu
De ce tot farmecul e dincolo de gard, stând turcește în jurul pietroiului? De ce dincoace de gard parcă nici nu se mai văd stelele pe cer? Doar câteva abia de se disting. De ce dincoace de gard copiii vin agale, chemați de părinți răgușiti și de cocoși matinali și încep să își simtă picioarele grele? De ce adorm butuc, cu pleoape groase, deși adineauri, dincolo de gard, sporovăiau vesel, ținând satul treaz? Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele? Deci, ce ziceam?