E greu să-i reziști miraculosului Muzeu Astra din Sibiu. Eu m-am predat definitiv în urmă cu doi ani, atunci când am experimentat pentru prima oară proiecțiile de film văzute din bărci care plutesc pe lac. Aseară m-am aflat pentru a treia oară în această stare, la Warm-Up AFF. O nouă seară memorabilă. Ceea ce vă doresc și vouă.
Pe ecranul instalat între morile de vânt a fost proiectat un film documentar de Härmä Iiris (Finlanda): „Who made you?”. O incursiune în punctul de inflexiune dintre curiozitate, teamă și acceptare. Între prejudecăți, mituri și real. În realitate, Inteligența Artificială este încă la nivel de Grupă pregătitoare. Dar ne imaginăm lucruri (ne plac SF-urile).
Roboții prezentului sunt niște jucării un pic mai sofisticate. Care pot deja să fie de folos și să provoace imaginația.
Ca de obicei, vârstnicii și copiii au întodeauna dreptate (și unele preocupări similare). Ei văd viața așa cum e. Unii privesc cu multă curiozitate, ceilalți cu multă înțelegere. Unii vor să afle, ceilalți știu deja. Dar amândouă grupurile vor să știe, respectiv să mai știe, și să se bucure. Cel puțin așa cred eu, într-un moment în care mă aflu între cele două vârste și mă revendic amândurora, fiind la fel de mirat de ceea ce e în jurul meu precum sunt ei (cel care am fost și cel care voi fi).
Cele mai profunde momente ale filmului „Who made you?” aici au fost: în scenele în care vârstnicii „comentau” robotul („ha-ha, i s-a terminat bateria!”), în timp ce făceau mișcările sugerate de mașinărie, respectiv cele în care copiii îi puneau întrebări Inteligenței Artificiale și răspundeau întrebărilor directe puse de robot – dialoguri plauzibile, care te pot pune pe gânduri.
Fabulos cu adevărat e să vezi acest film proiectat pe un ecran imens, ridicat între mori de vânt seculare, în foșnet de stuf și clipocit de apă, plutind într-o barcă. Să ridici din când în când ochii și să vezi stelele și luna.
Orice film are șansa să fie văzut în acest context devine un film bun, credeți-mă! Orice astfel de experiență devine una memorabilă. Film, lac, mori de vânt, bărci și hidrobiciclete, noapte de început de toamnă, stuf, muzică live și, deloc în ultimul rând, oameni de calitate. O rețetă care nu dă greș.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 