Marina Ovsyannikova. Am încercat să o cunosc. Atât pot face. Să o cunosc și să vorbesc despre ea. Gestul ei de dizidență este, fără niciun dubiu, un act de eroism. Un sacrificiu de care nu știu câți dintre noi, marii comentatori de pe Facebook, am fi în stare.
Marina Ovsyannikova. A lucrat 20 de ani în televiziune. În anii studenției, chiar a prezentat știri la un post TV din Kuban. Are, deci, experiență. Oamenii de televiziune capătă, în timp, deprinderi care îi ajută să își stăpânească emoțiile atunci când urmează să apară pe sticlă.
Marina Ovsyannikova nu ieșea în față. Ținea spatele. Scria știri. Probabil că lucra la „externe” (am văzut fotografii în care spunea că discută cu avocatul lui Trump despre schimbările care vor urma odată cu președinția lui Joe Biden; am văzut-o terifiată de asaltul asupra Capitolului; am văzut-o preocupată de pandemia de Covid).
Am văzut-o revoltată că țara ei, Rusia, care are resurse naturale și intelectuale imense, nu este o locomotivă a economiei mondiale. Că nu este lider în nicio industrie agricolă. Că nici măcar pe plan intern rușii nu se pot mândri cu vreo industrie. Care sunt indicatorii de productivitate a industriei rusești?, se întreba ea în urmă cu cinci ani (când mai era voie să te întrebi).
Am văzut că Marinei Ovsyannikova îi place să călătorească, să profite de libertatea de a umbra prin lume, cu familia și cu câinele ei, Berry. Pe care l-a fotografiat, cu doi ani înainte de lockdown, la Turnul din Pisa. Am văzut-o întrebându-se: oare Berry își amintește ceva din excursia din urmă cu doi ani?
Am văzut-o bucurându-se de vizita la muzeul Modigliani din Livorno (unde a ținut morțiș să meargă și a reușit abia din a treia încercare, fiindcă muzeul este deschis doar două ore și jumătate în fiecare zi). Am văzut-o încântată de drumul incredibil dintre lacurile Como și Bondesee (căruia îi spune Bodensky). Am văzut fotografii cu fiica ei, Arina – la Viena sau în urmă cu mai mulți ani, când Berry era un cățeluș.
Am văzut-o pozând ca pentru Instagram, am văzut-o veselă dar și foarte serioasă. Ieri, și-a schimbat fotografia de profil de pe Facebook. Pare nedormită, foarte preocupată și foarte-foarte hotărâtă. Pe fotografia de profil apare un porumbel alb, simbolul păcii. Ceea ce înseamnă o mare dizidență în Rusia lui Putin, unde au fost interzise mai multe cuvinte. Pace este unul dintre acestea…
Cele 7 secunde ale Marinei Ovsyannikova
Am încercat să o cunosc pe Marina Ovsyannikova după ce am văzut-o intrând în studioul televiziunii ruse Canal 1, în timpul știrilor, pentru a-și afișa mesajul NO WAR. „Nu credeţi propaganda. Sunteţi minţiţi. Nu războiului!”.
Am încercat să o cunosc după ce am văzut, mai apoi, înregistrarea urcată pe Instagram, în care explică, ferm, calm, determinat, ce va urma să facă.
„Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este o crimă, iar Rusia e stat agresor. Responsabilitatea este a unei singure persoane – Vladimir Putin.
„Tatăl meu este ucrainean, mama e rusoaică și ei niciodată nu au fost dușmani. Rusia trebuie să oprească imediat acest război între frați, pentru ca popoarele noastre înfrățite să se poate împăca.
„Din păcate, în ultimii ani, am lucrat la Pervîi Kanal, ocupându-mă de propaganda Kremlinului. Acum îmi este foarte rușine pentru asta. Îmi e rușine că am permis să se spună minciuni pe ecranul televizorului, că am permis zombarea cetățenilor ruși.
„Noi am tăcut în 2014, când totul abia începuse. Noi nu am ieșit la proteste când Navalnîi a fost otrăvit. Noi doar am privit în tăcere acestui regim anti-uman.
„Acum împotriva noastră s-a întors întreaga lume și încă zece generații nu se vor spăla de rușinea acestui război fratricid.
Femeia frumoasă, care părea să aibă o familie fericită și avantaje oferite de slujba bună, la TV, hotărâtă și determinată, a intrat în studio în mare grabă, după ce își va fi spus „fie ce-o fi!”. A știut că nu are mult timp la dispoziție (totul a durat 7 secunde!). A vorbit în timp ce și-a afișat mesajul. „Opriți războiul! Nu, războiului!”
Inițial, s-a plasat fix în spatele colegei care citea știrile, apoi și-a dat seama că afișul este acoperit, așa că a făcut un pas spre stânga. Afișul tremură, dar telespectatorii au timp să citească. Pot citi. O și aud, chiar dacă colega ei, fără să se întoarcă, ridică vocea, ca s-o acopere. După 7 secunde, nimic.
În studio au năvălit unii care au luat-o pe sus pe Marina Ovsyannikova și au dus-o în arest, unde și-a petrecut noaptea.
„Nu regret. Dar am nevoie, totuși, de susținerea voastră”
Azi-dimineață, a fost dusă în arest la domiciliu. A scris pe twitter:
„După o noapte grea în arest, am fost eliberată și acum pusă în arest la domiciliu.
„Nu știu ce se va întâmpla cu mine în continuare. Avocatul meu mi-a spus că s-ar putea să risc o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani, conform codului penal. Nu regret. Am nevoie totuși de susținerea voastră”
De aceea am vrut să o cunosc. Pentru că, dacă lucrurile nu reintră în normal și Vladimir Putin nu dispare rapid, nu se va mai ști nimic despre ea. Și văd în strigătul ei nu doar disperare și refuzul de a mai accepta dictatura și minciuna. Văd un strigăt de libertate. E cu atât mai puternic cu cât vine dintr-un loc în care oamenii încep să nici nu mai spere că libertatea e posibilă. Îmi aduc bine aminte ce înseamnă asta.
…Și atât lucru pot face: să încerc să știu un pic mai mult despre viața Marinei Ovsyannikova. Un om. Un om. Un om.
Aici, cele două înregistrări, fără traducere
UPDATE. Deocamdată, pare că ar fi scăpat cu o amendă de 30.000 ruble (280$). Asta nu schimbă nimic. Sper să reziste în perioada următoare. Mă aștept să fie greu.
Notă. M-am dus și pe Facebook & Twitter cu acest text. Așa am simțit.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 