„Poate ar fi bine să ne întoarcem pe Planeta Albastră”.
Din când în când, licăienii nostalgici prind glas, apoi par a dispărea vreme îndelungată, pentru a reveni din nou în prim-plan, dar parcă niciodată nu au avut atâta susținere ca acum. Soarta Exoplanetei TOI 700 e pare pecetluită, de vreme ce steaua mică și rece în jurul căreia orbitează abia mai pâlpâie.
Prima colonie de licăieni fusese descoperită în vremuri imemoriale în vasul de toaletă din apartamentul domnului Lică. Erau atât de mari încât aproape că-i putea vedea cu ochiul liber atunci când se adunau la un loc populații de câteva sute de milioane de indivizi. Dar nu asta i-a făcut să fie interesanți, ci rezistența lor incredibilă în fața oricăror dezinfectanți, spume, detergenți, vrăji și blesteme, precum și primele semne de inteligență ne-umană.
Frica, în special frica le adusese o reputație oribilă în rândul oamenilor, care ajunseseră să înjure de licăieni („Băgați-aș licăieni în nas!”, „Să te invadeze licăienii!”, „Licăienii mă-tii!” șamd), să-și sperie copiii cu atacul licăienilor – titlul unui film celebru („Dacă nu ieși o oră din realitatea virtuală te fură licăienii și te transformă!”).
Totul părea să degenereze într-un conflict urât, cu deznodământ imprevizibil, așa încât atunci când savanții de la Centrul Lunar nr. 8 au venit cu ideea de a trimite câteva sute de mii de miliarde de licăienii pe Exoplaneta TOI 700 e, propunerea a fost primită cu entuziasm de toți.
Plecarea a fost emoționantă. Era pentru prima și ultima oară când oamenii și licăienii au părut să se privească unii pe alții cu simpatie; în fond, împărțiseră aceeași planetă cine știe cât timp (ulterior, s-a calculat cât, dar acest lucru nu are nicio relevanță acum, când urmașii licăienilor tereștri trebuie să găsească urgent un alt loc).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu