Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | #ecouri #bach… la Am fost la „Bach, colegul de b… |
 | CalinH la Despre lucrurile care contează… |
| CalinH la Bucătarii din gips de pe litor… |
 | Anonim la Bucătarii din gips de pe litor… |
Am fost să mă întâlnesc cu o veche prietenă. Ultima oară ne văzusem la Hunedoara. Au trecut de atunci mulți ani. Mulți. Atunci, mergeam la Cenaclul „Lucian Blaga”, al cărui suflet era Eugen Evu. Acum, se pare că frecventăm aceeași rețea socială. Așa ne-am regăsit. Te invit la expoziția mea, mi-a scris. M-am dus.
A fost o dată, prin 2016, ca niciodată. Descoperisem „porcușorul”. Îl vedeam peste tot prin oraș, parcă mă urmărea (așa cum, când aștepți un copil, vezi peste tot femeile gravide peste care altfel treci cu privirea, nebăgându-le în seamă). E un fenomen acesta: observăm ceea ce ne interesează. Înainte ca Facebook să ne creeze bule, ni le creăm noi înșine, subconștient.
Vedere din Bucureşti. Romantic românul desenator pe ziduri născutu-sa. Foto cu telefonul: Călin Hera
Tatăl, văzut de copiii lui. Sursa: InfoNaiv / arhiva personală
Am descoperit din întâmplare două portrete pe care copiii mei mi le-au făcut în urmă cu mulți ani. Fiul meu observase pe capul meu mai mult păr decât îmi dăduse fiică-mea – sau poate era el mai generos de felul lui. Mi-a văzut și sprâncenele, care sunt greu de neluat în seamă, s-o recunoaștem.
Familia îi are în centru pe fetită, stând în bratele tatălui ei, în acest desen făcut la grădinită de Carina (6 ani)
Acesta este un detaliu dintr-un desen un pic mai amplu, Familia de sub curcubeu, făcut la grădinită de Carina (aproape 6 ani). Da, am pus mâna pe desen si l-am scanat, ca să-l aduc aici. Mă emotionează.
Nu mă pot opri, asa că vă voi arăta un detaliu din, probabil, ultima operă desenată de fiică-mea: un elefant cu fereastră (si scară):
Desen făcut de Carina, cu marker nepermanent (albastru), pe o tablă albă. În realitate, e un detaliu dintr-o operă ceva mai amplă; o puteti vedea aici.
Da, Roxana l-a citit atât de bine pe dl. Lică încât, în fata ei a apărut străveziu. A privit prin el, cu ochiu-i de artist, l-a dezbrăcat de toate învelisurile, apoi l-a desenat asa cum l-a văzut printre PA-urile scrise până acum despre el.
Iată-l:
Desen de Roxana Soare. Mi l-a făcut cadou la Crăciunul trecut, am scris despre asta, dar cititorii mai noi ai acestui blog nu l-au văzut, iar cei cu vechime poate se vor bucura să-l revadă.
P.S. Clik pe foto pentru imagine mărită (merită! Eu l-am făcut mare-mare, l-am printat, l-am înrămat si l-am asternut pe un perete)!
NOTĂ. Mai jos, câteva dintre isprăvile domnului Lică.
– Dorintă
– Tăvita copilului de un an
– Dl. Lică îsi vinde votul
– Pensionarul cu ace
– Dl. Lică, turist electoral
– Dl. Lică sare gardul
– Dl. Lică fată cu Burj Khalifa
– Tratez rinichii cu reiki
– Sticla de Borsec
– Cea mai scumpă cafea din lume
– When you kill a pig
– Dl. Lică sforăie
– Dl. Lică dă cu capul de tavan
– Carcelul domnului Lică
– Mafia lenjeriei intime
– Dl. Lică în EVZ
– Dl. Lică nu e niciodată singur
Am tot vrut să vă arăt un tablouaş de la mine din casă, făcut de fiu-meu încă din urmă cu un an. Acum dau link la el, c-am ajuns să ne dăm prin bloguri ;).
Vă arăt, totuşi, o miniatură. Cu copyright
Am vrut să folosesc asta. Nu s-a potrivit. V-am arătat altădată întreg ansamblul. Acum vă arăt detaliul. Partea cool e că acest autoportret seamănă foarte mult cu mutra mea, asa cum era ea când aveam 17 ani.
Sorin Stanciu mi-a trimis mai multe fotografii (le voi publica în următoarele zile) si acest desen, pe care l-am printat si-l voi înrăma, fiindcă-mi place de nu mai pot! Da, nu e pentru mine, nu trebuie să mă trageti de mânecă, stiu asta 😉
Notă.
Fireste, cum azi e Ziua Bărbatului, mă gândesc si la pisica domnului Vania.
Dl. Lică credea că le-a văzut pe toate. Ei, bine, nu! Trăind în România, el descoperă, cu un soi de entuziasm patologic, că fiecare zi atrage o nouă mirare. Amuzat la început de sârgul lui Pro Stănac de a pupa icoane, apoi de uluitoarea poveste a flăcării violet rostită de Rozaliu, dl. Lică s-a mirat sincer atunci când năstrusnicia a devenit subiect de talk-show si de editoriale. Când a aflat că seful statului, un temerar cu privirea dârză, îsi tratează el însusi rinichii cu reiki, mirarea domnului Lică a urcat pe perete, în sus. Izbindu-se de un tablou de sezon, pictat de un hunedorean…
Tablou de sezon pictat de Dorin Socaciu, din judetul Hunedoara (fotografiat de Marius Mitrache)
Mulţumesc pentru urări. Voi mulţumi şi personal, acum, că mă întorc la netul de zi cu zi. Vă arăt acum un desen făcut de fiul meu şi sper să fie un 2010 reuşit. Cu cel puţin 2010 de postări meseriaşe* (asta înseamnă vreo şase într-o zi, ceea ce e decent)!
P.S. Salut şi fluturaşii!
*Chiar, ar trebui inventat un concurs pentru asta! Ca să cinstim cumva ideea lui Arthur C. Clarke.
Vă doresc tuturor un an 2010 mult mai bun decât ăsta de se încheie. Sper ca numărul prietenilor de PA si de frumos să crească si să facem lucruri bune împreună. La multi ani!
Recunoasteti stilul Roxanei, fireste! Îi multumesc pentru această urare-desen.
Am primit un cadou de Crăciun excelent: un desen de la Roxana! Desen care-l înfătisează pe dl. Lică. E chiar el!
Copiii mei sunt, câteva zile, la Câmpina. Înainte de a pleca, fiică-mea mi-a zis să caut sub pernă, când ajung acasă. Am găsit un bilet A4 care m-a dat gata.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 