Salvarea prin struț. Desen de Calin Hera
Când eram prin primii ani de liceu, petreceam destule ore la biroul meu citind, scriind, aruncându-mi ochii pe fereastră și desenând. Am învățat mult și multe. Am făcut desene printre integrale și calcule diferențiale. Unele mi-erau simpatice (printre ele, un autoportret). După mulți ani, le-am descoperit. Nu pe toate. Mi-s la fel de dragi. Atât de dragi, încât vi le arăt și vouă.
Mai sus e struțul care, băgându-și capul în nisip/pământ/apă, salvează. Folosim de obicei imaginea struțului care își bagă capul în nisip când apare un pericol atunci când vrem să arătăm că cineva e, cumva, laș. O nedreptate, desigur. Struții nu își bagă capul în nisip/pământ. Nici măcar ca să se salveze. Eventual, scurmă pământul în căutare de hrană. Cred că în desenul de mai sus m-am luptat cu acest mit. Probabil așa, instinctiv.
Struțul acvatic și peștișorul curios. Desen de Calin Hera
Desenul cu struțul acvatic nu-l povestesc. Îmi place peștișorul. În schimb, mi-a plăcut să regăsesc desenul „Struțul îndrăgostit”, în care, în universurile descoperite de struț sub pământ se află o doamnă struț rujată și cu sâni. Moment numai bun pentru struț să-și exprime, deschis, sentimentele. Acolo, sub pământ, nu la suprafață, unde cine știe cine l-ar fi văzut.
Celălalt Univers, în care struțul își află struța. Desen de Calin Hera
Constat că desenele din această serie au fost făcute pe hârtie de caiet dictando de 100 de file.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 