Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă :). Sursa foto: Vis si realitate 2
Această a patra parte a discuției cu Carmen (primele trei: 1, 2, 3) are un motto: „Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit să-l frecventez.”
Am încercat să aflu de la Carmen cu această ocazie cât de departe poate merge prietenia din virtual și dacă Miercurea fără cuvinte a fost/este un fenomen și din acest punct de vedere.
Aveai mulți prieteni în blogosferă atunci când ai lansat Miercurea fără Cuvinte? Au venit mult mai mulți după aceea sau pur și simplu alții?
„Nu aveam mulți prieteni virtuali înainte de MfC, dar eram foarte mulțumită cu grupul pe care-l întâlneam în mod frecvent pe blog. Prima data când am lansat Miercurea fără Cuvinte au participat doar 6 bloggeri, iar întregul an 2010 nu a depășit 10 participanți pe săptămână.”
Am întâlnit în blog rolul tău pe cineva aparte, cu o experiență de viață colosală, dată în special de o întâmplare anume: cell61. Cum v-ati cunoscut? Ce mai știi despre el?
„Cell61 este unul din prietenii virtuali din perioada de început a blogului meu. L-am cunoscut așa cum se întâmpla în blogosferă – a lăsat într-o zi un comentariu simpatic pe blogul meu. Urmând linkul, am descoperit un blog deosebit, în spatele căruia mi-am imaginat o persoana inteligentă, sensibilă, cu mult bun simț și caracter. Mi-au plăcut mult articolele lui și am început să ne vizităm reciproc. Din grupul acela de prieteni făceau parte Anamayana, Lizuca, Vania, Sophie, Ceska777, Jacob, Vaca verde, Tetris… Îmi amintesc cu multă-multă plăcere acei primi pași în blogosfera!
„Cu Cell61 am discutat numai în ramele blogului și l-am cunoscut doar în măsura în care s-a prezentat prin articolele pe care le-am publicat. Când a anunțat că renunță la blogging, am făcut schimb de adrese email – fără blog însă, comunicarea și-a pierdut sensul. Ne-am rezumat la câteva felicitări de Paști, Crăciun și An Nou. În afara de faptul ca devenise mândru tătic, nu mai știu nimic despre el. La fel ca și despre Anamayana, care a devenit mămică în aceeași perioadă. Din grupul mai sus amintit, doar pe Ceska am cunoscut-o personal. Cu ea întrețin și acum corespondența.
Care sunt cele mai faine întâlniri blogosferice ale tale?
Acelea din care am avut ceva practic sau frumos de învățat. Acelea care mi-au stimulat creativitatea sau mi-au influențat dorința de a fi zi de zi mai bună. Acelea care mi-au adus aminte ca frumusețea o putem descoperi la fiecare pas sau ca bucuriile mici contează mult. Acelea care mi-au desenat un zâmbet în coltul buzelor chiar și în zilele gri.
„Chiar dacă virtualul este confortabil, doar viața reală contează!”
Multe din întâlnirile blogosferice m-au încurajat să rup barierele virtuale și să încerc să cunosc persoanele reale din spatele blogurilor. Surprizele au fost deosebite și plăcute. În cei 6 ani de blogging am avut ocazia sa cunosc în viața reala 9 din prietenii virtuali. Alături de 5 dintre ei am petrecut cel puțin două vacanțe de câte o saptămână și consider că acestea sunt cele mai reușite întâlniri blogosferice ☺. Chiar dacă virtualul este confortabil, doar viața reală contează!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 