Cum s-a născut fenomenul Miercurea fără cuvinte

Carmen la Oktoberfest. Fotografia care a ilustrat postarea cu cei mai mulți bloggeri înscriși în celebrul tabel. Sursa: Întrevis și realitate

Carmen la Oktoberfest. Fotografia care a ilustrat postarea cu cei mai mulți bloggeri înscriși în celebrul tabel. Sursa: Între vis și realitate

Am început acest dialog cu Carmen, doamna Miercurii fără cuvinte, pentru că mi s-a părut important să dezvălui și altfel decât a făcut oricum ea, prin blogul ei și sutele, miile de fotografii și texte publicate, cine este cea care a plecat în urmă cu mulți ani din România, s-a stabilit la Augsburg, Germania, călătorește, observă, își notează, fotografiază și împărtășește, în limba română. Și a oferit blogosferei românești fenomenul Miercurea fără cuvinte. Care acum, după retragerea ei, continuă, dintr-o întâmplare, pe blogul meu.

În episodul de astăzi vorbim despre începuturile MfC. Mâine vom afla povețele lui Carmen către colegii ei, bloggerii.

Îti amintești cum a venit ideea MfC? Emoția primului tabel?

Avem un blog de câteva luni și participam din când în când la „Wordless Wednesday“, celebra rubrică Mr. Linky. Întâlneam bloggeri din toata lumea, erau fotografii de peste tot, pe teme deosebit de variate. Am observat că doar fotografiile personale sunt apreciate. Am mai observat că dacă nu vizitezi și nu comentezi pe niciun blog, n-ai vizite sau comentarii pe propriul blog.

Între cei peste 300 participanți, observasem doar 2-3 români, așa că m-am gândit să organizez o întâlnire virtuală pentru bloggerii români. Mi-am facut cont la Mr. Linky, am preluat tabelul și am deschis prima rubrică „Miercurea fără cuvinte“ din blogosfera româneasca. Era sfârșitul lunii ianuarie (2010). Timp de patru luni, am avut săptămânal în jur de 10 bloggeri – ceea ce m-a descurajat… Am abandonat ideea, dar după un timp mai mulți prieteni virtuali m-au întrebat de „jocul cu fotografii“?

Cana Miercurea fără cuvinte, cu ingredientele necesare. Sursa: Între vis și realitate

Cana Miercurea fără cuvinte, cu ingredientele necesare. Sursa: Între vis și realitate

Prin urmare, la începutul anului 2011 am redeschis „Miercurea fără cuvinte“ și nu m-am mai lăsat influențată de slaba participare. Am hotărât că merită să mă ocup de rubrică, atâta vreme cât există măcar cinci bloggeri cărora le face plăcere să ia parte la „joc”. Numărul participanților a început să crească și patru luni mai târziu rubrica înregistra peste 50 de înscrieri. În a doua jumătate a anului, la „Miercurea fără cuvinte“ s-au înscris săptămânal peste 100 de bloggeri (recordul de 131 participanți a fost înregistrat în 28.09.2011)!

Rubrica a atras atenția blogosferei și a fost caracterizată ca „fenomen“. Pe lângă participanții entuziasmați au apărut și bloggeri care și-au exprimat negativ părerea în legătură cu „Miercurea fără cuvinte“. Dar nu am obligat niciodată pe nimeni să participe si nici nu am interzis nimănui publicarea linkurilor în ziua de miercuri. Singura regulă a fost ca articol înscris în tabel să conțină doar fotografii.

 A fost greu sa explici conceptul „fără cuvinte”?

Textul săptămânal de prezentare a MfC. Sursa: Între vis și realitate

Textul săptămânal de prezentare a MfC. Sursa: Între vis și realitate

Mie de explicat nu mi-a fost greu. Într-un text scurt*, spuneam că în tabel se pot înscrie bloggerii care pregătesc un articol fără text, care să conțină doar una sau mai multe fotografii. Mie mi s-a părut clar, mai ales că titlul rubricii anunța din start ca nu este nevoie de cuvinte.

Am observat însă dese încercări de ignorare a conceptului „fără cuvinte“… Unii bloggeri, deși nu scriau nimic toată săptămâna, postau tocmai miercurea un articol lung căruia îi atașau o fotografie-două și veneau în tabelul MfC. Au fost și articole cu texte lungi si fără vreo fotografie! În aceste situații, am investit ceva timp si i-am explicat fiecărui participant în parte că „Miercurea fără cuvinte“ este un joc al imaginației, fiecărui blogger fiindu-i oferită ocazia de a se exprima prin fotografii-și-atât.

Oricine poate să scrie inclusiv în zilele de miercuri câte articole dorește, dar postarea înscrisă în tabelul „Miercurii fără cuvinte“ trebuie sa nu conțină texte scrise. Am sugerat ca eventualele explicații să fie oferite în comentarii sau într-un articol separat.

Atunci când lucrurile nu s-au schimbat nici după ce am făcut aceste recomandari, am fost nevoită să șterg din tabel înscrierile care nu respectau regula, fără să mă mai străduiesc să dau explicații suplimentare.

Ce crezi ca ii atrage in primul rand pe bloggerii MfC? Dar în al doilea rând?

Cred că bloggeri sunt atrași la MfC de dorința de a comunica și de a cunoaște alți bloggeri. Implicit, dorința pe care fiecare blogger o are – de a-și face blogul cunoscut. MfC oferă ocazia de a descoperi bloggeri cu afinități asemănătoare.

Câți bloggeri estimezi că au venit măcar o dată la MfC în 5 ani? Câți sunt cei familiari, care vin regulat?

Cred că nu greșesc spunând că numarul bloggerilor ce au participat măcar o dată la MfC este de 300-400. Estimez că doar 15 bloggeri au participat în mod constant la aproape toate MfC din ultimii 5 ani.

Ai răspuns de fiecare dată fiecărui comentariu? Ai făcut vizite de curtoazie, miercurea, acasă la fiecare oaspete?

În general, am rezervat ziua de miercuri pentru rubrica MfC și am reușit de cele mai multe ori să vizitez fiecare blog înscris în tabel și, bineînțeles, să las un comentariu legat de fotografiile văzute. În funcție de cât „timp liber“ am avut, am răspuns și comentariilor de pe blogul meu.

În decursul anilor, am avut și zile când timpul rezervat pentru MfC a fost prea scurt. În acele zile am lăsat comentarii doar pe blogurile celor care și-au făcut timp să scrie câteva cuvinte pe blogul meu. De vizitat, însă, i-am vizitat pe toți cei înscriși.

Iar atunci când am descoperit un nou de blog înscris în tabel, am căutat să transmit, în comentariul pe care l-am lăsat, și un mesaj de bun venit în „grupul MfC“.

Te supărai atunci când vreun blogger se mulțumea să lase doar linkul în tabel? Ți se părea că astfel ‘se strică jocul‘? 

Faptul că exista bloggeri care doar înscriu linkul în tabel și nu își fac timp să scrie două cuvinte legate de fotografiile văzute mi se pare ciudat, însa nu aș spune că mă supără această atitudine. E treaba fiecăruia.

Consider însă că aceia care participă la MfC doresc să comunice și se bucură să ia legătura cu alți bloggeri. De aceea mi se pare straniu să nu poți exprima câteva cuvinte legate de imaginile pe care le vezi. Bineînteles că nu în fiecare zi de miercuri este timp pentru vizite și comentarii – însă consider că acestea sunt scopurile MfC, iar dacă te-ai înscris în joc, trebuie să ai timp și să joci.

A da link spre MfC face parte din joc?

A pune linkul corect „face parte din joc“ și aici mă refer la linkul ambelor bloguri implicate – atât al articolului înscris cât și al articolului care contine tabelul de înscriere. În cei 6 ani câti am organizat „Miercurea fara cuvinte“, am constatat că doar patru până la zece participanți sunt leali…

Există doar două explicații: fie acel participant nu a citit cu atenție cele câteva reguli simple ale rubricii, fie nu vrea să le aplice! Linkul trebuie pus spre articol și nu spre blog – pentru că „legătura“ între blogul înscris și blogul care organizează este temporară. Durează o săptămână și se reînoiește la fiecare participare.

– va urma

NOTĂ. Mai jos, lista episoadelor acestui dialog.

  1. Carmen, doamna Miercurii fără Cuvinte 
  2. Cum s-a născut fenomenul Miercurea fără cuvinte

13 Responses to “Cum s-a născut fenomenul Miercurea fără cuvinte”

  1. ce frumos ai evidențiat ideea de stafeta! Miercurea fără cuvinte, continua pe blogul tau, nu dintr-o întâmplare, ci pentru ca ai avut curajul sa-ti asumu responsabilitatea organzarii acestei întâlniri blogeristice saptamânale. Ma bucur mult ca ai preluat rubrica! Macar 6 ani de-acum încolo sa o gazduiesti si sa-ti aduca bucurii si satisfactii!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Iar imi amintesc prima mea participare… dupa ce i-am dat tarcoale jocului catva timp. 🙂 Cu chiu, cu vai, cu aoleu, am reusit sa inscriu articolul in tabel dar nu mi-am dat seama cum pot lasa un comentariu (nici nu stiam ca trebuie = ca e politicos) si nici nu reuseam sa raspund la comentariile primite si nici nu stiam ca ar fi politicos sa vizitez pe cei care s-au inscris in tabel – nu puteam comenta pentru ca erau „cookie-urile” dezactivate (la setari) 🙂 Acum stiu putine despre „blogging”, atunci stiam si mai putine.
    Apoi, mi-a facut placere sa particip si am facut-o cat de constant am reusit.
    Si eu imi doresc sa aiba viata lunga jocul si cred c-o sa ma inscriu si eu… din nou. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Calin, trebuie sa stii ca Diana este de o mare modestie! Startul ei în blogosfera a fost mai cu hei-rup – asa cum sugubat, mentioneaza în comentariul de mai sus, însa cine poate spune ca începuturile sunt usoare?! Între timp, Diana a devenit o bloggerita deosebita, care abordeaza temele cele mai diverse, în general teme pe care majoritatea cetatenilor le ocolesc, nu care cumva ca adevarurile subliniate sa supere pe cineva… Diana spune însa lucrurilor pe nume!
    Sunt sigura ca va re-participa la MfC ☺

    Apreciat de 1 persoană

  4. Timpul imi e dusman si,desi credeam ca daca-mi cresc baietii o sa am mai mult timp pentru mine,am gresit.:))
    Am mai mult timp prin …bucatarie.Doar cine are acasa 4 barbati stie ce inseamna sa poti sa-i indestulezi pe toti.
    Primesc si ajutorul lor,dar tot eu sunt „mami”.
    Gospodaria e mare,prioritatile de multe ori sunt altele…
    Apoi mai dispare din cand in cand si…tehnicul.Ba nu am una,ba nu am alta.:(Sustiul e un satuc la poale de munte…
    Apoi vine partea cu” lucreaza tu si pentru altii”…fa rapoarte,culege informatii,incearca sa scoti o soala mica,mica la lumina,si asta nu-i deloc usor in zilele in care in unele locuri activitatile se fac cat mai…modern,iar eu lucrez la o scoala tip „d-nul Trandafir”,iar daca nu fac politica nici nu sunt prea bagata in seama,dar nu renunt,lupt pentru fiecare zambet ,satisfactie,paricipare la diferite concursuri …
    Vezi de ce nu mai sunt asa de activa?
    Sincer,pe Carmen parca o cunosc de cand e lumea, si mi-e draga,iar pe tine ,Calin te stiu inca de cand mediai „Pa-urile”.Le citeam cu mult interes si de multe ori comentam cu sora mea despre diferite povestioare,mai ales ca ea chiar participa activ la acest concurs .

    Apreciat de 1 persoană

  5. Draga de Angi, responsabila 24 de ore /zi de casa in care traiesc 4 barbati … dar sa vezi ce de timp lliber vei avea, când feciorii-ti vor aduce-n casa 3 nurori! :-*
    Om bun si sufletist ce esti – ai realizat multe in satul tau si copiii nu te vor uita niciodata! Amintirea dascalului inimos este vie in viata fiecarui om.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: