Posts tagged ‘Deva’

29/05/2015

O cafea cu Anca. Aferim!

Dimineaţă foarte agreabilă cu Anca Mitrescu şi Angela Novăcescu. Foto: Laura

Dimineaţă foarte agreabilă cu Anca Mitrescu şi Angela Novăcescu. Foto: Laura

Am început excelent ziua de 29 mai 2015. M-am trezit acasă, în Hunedoara, la vremea când cocoşii erau deja răguşiţi, dar încă triluiau câte un cucurigu entuziast. Parcă-parcă, mijea ziua. Când am ieşit în curte, căţeluşul pufos avea o zbenguială-argument (argumentul pentru care copiii sunt topiţi după el). Dar cel mai mult şi mai mult m-a impresionat cerul senin, albastru, promiţător, cum numai la Hunedoara e. 

read more »

25/01/2011

Deva cea verde si copiii care cresc

Copii deveni fotografiati în urmă cu aproximativ fix (sic!) 2 ani. FOTO: Remus Suciu Copii deveni fotografiati în urmă cu aproximativ fix (sic!) 2 ani. FOTO: Remus Suciu
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Cum MiculPrint insistă si cum eu sunt sensibil la

a) insistentele micilor printi si ale micilor printese, respectiv
b) ceea ce se numeste patriotism local

cu toate că

c) cunosc multe orase mai verzi decât Deva si
d) patriotismul local m-ar îndemna mai degrabă să pun piedici Devei, ca bun român ce sunt (atent la soarta caprei vecinului)

consider că e de datoria mea să votez Deva în concursul capitalelor verzi ale României.

NOTĂ. Am folosit o fotografie găsită pe blogul probabil celui mai bun fotograf care îsi duce veacul prin Deva, Remus Suciu. Cine stie, poate votează si el.

28/10/2010

Expozitie foto Remus Suciu

Dragii mei,
vă recomand o super expozitie de fotografii, la Deva, la Galeriile de artă Forma (lângă piată).
Expozitia se deschide mâine, vineri, 29 octombrie, si va fi deschisă timp de zece zile.
Alături de prietenul meu Remus Suciu expun alti patru fotografi: Mihai Panaitescu, Ovidiu Ratiu, Petrisor Craciunoiu, Eduard Vandras.

Afisul expozitiei Lumea văzută prin lentile a cinci artisti fotografi din Deva

Această prezentare necesită JavaScript.

Am aflat că lucrările lui Remus pot fi achizitionate. Dacă as fi prin Deva mâine m-as grăbi să cumpăr măcar o lucrare (stiu, negociază pretul la sânge, dar m-as descurca eu cumva), pentru că as avea, astfel, prilejul să pun pe unul din peretii de acasă ceva cu adevărat valoros.

30/12/2009

1989. Răguseală

22 decembrie
Dis-de-dimineata, înainte de a pleca la Deva, trec pe la I., mătusa mea, care ar trebui să plece azi în Germania. A trecut de la faza de teamă de ce va fi la cea de nerabdare. Nerabdarea de a vedea ce se întâmplă în tară. În orice caz, îmi mărturiseste ca si-a anulat plecarea. Singura grijă e pentru fiica ei (varisoară-mea are 11 ani): dar dacă Ceausescu înăbuse ceea ce pare că s-a pornit si se închid granitele? E drept, pasaportul pe care l-a primit îi conferă, totusi, o oarecare sigurantă.

Tu ce zici să fac?, mă întreabă. Stai, îi zic. Simt eu că va fi bine.

Apoi fug la autogară, unde mă întâlnesc cu Tibi. Discutia cu Dragos e scurtă, între două autobuze. Greva din combinat, despre care auzisem dimineata, de la tata, a evoluat în adunarea oamenilor, cu scopul de a porni spre centru. La Deva, văd deja oameni adunându-se. În autobuzul de Hunedoara, oamenii sunt surescitati. Vorbesc între ei. În soaptă, dar vorbesc. Despre ceea ce li se întâmplă.

De la autogara din Hunedoara, mergem o bucată de drum cu coloanele de muncitori. Fug acasă să aflu vesti. Florin, de la Resita, telefonase ca să spună că acolo e deja revoltă. Aflu despre împuscăturile de la Bucuresti. Aflu despre fuga lui Ceausescu. Iustin e răgusit.

Nu pot sta în casă. În centrul vechi, in fata partidului, e lume multă. Ne îmbrătisăm. Stau mult asa cu Laura. Ne amintim de manifstele noastre, din urmă cu un an. Studentii veniti de la Timisoara sunt cei care animă multimea. Îngenunchem în memoria celor căzuti. De zeci de ori. Spunem rugăciuni. Multi oameni dau doar din buze. Florin I., răgusit, agită un steag. De la balconul partidului iau cuvântul o droaie de oameni.

Înainte de miezul noptii, ne cărăm spre case. E ciudat: se dă program la televizor si la ora aia. Nu dorm până dimineată, când plec să mă întâlnesc cu băietii. Avem furnicături. Simtim că asta nu e tot.

30/12/2009

1989. Azi-mâine în toată ţara

E 19 decembrie şi am veşti alarmante dinspre Timişoara (via Europa liberă şi tata). Un prieten al lui Tibi a dispărut în timpul manifestaţiilor, când s-a tras asupra oamenilor. M-am înţeles cu Tibi, prin tata, să ne întâlnim la Hunedoara. Sper să vină şi clujenii. Trebuie să ajungem la Timişoara, cât mai repede. Trebuie însă să ştim unii de alţii.

În Bucureşti, atmosfera e încărcată. Parcă toată lumea spionează pe toată lumea. Aproape nimeni nu vorbeşte. Am senzaţia că, dacă aş avea nemaipomenitul curaj de a striga ceva pe stradă, aş fi secerat. De gloanţe, de privirile celorlalţi.

Pierd trenul de 16.10. Dintre toate trenurile pe care le-am pierdut vreodată, de ăsta îmi pare cel mai rău. Măcar mă întâlnesc cu Lia. Ne sărutăm mult. Nu înţelege de ce vreau să plec.

Ajung acasă în 20 decembrie. Aflu droaie de veşti dinspre Timişoara. Abia aştept să vină Tibi de la Timişoara, să povestim. Tata e foarte preocupat.

21 decembrie.
Poveştile lui Tibi sunt terifiante. Îmi spune despre Dragoş, pe care îl cunoscusem la Deva şi, parcă, dintr-o scurtă tură montană (sau doar proiect de tură, nu-mi amintesc bine). Despre curajul, nebunia lui. Despre felul în care l-a rugat pe Tibi, l-a implorat, să iasă în stradă. „La ce bun să stai aici, în cămin? N-avem nimic de pierdut, numai de câştigat!”. Apoi, Dragoş a dispărut.

Seara, apare Nicu, de la Cluj. Înainte de a merge la el acasă, vine la noi. E livid. Se ţine de pereţi. Îl ţin să nu cadă. „Am trecut printre cadavre. Se trăgea în oameni…”, reuşeşte să îngaime. Am impresia că e ori-ori. La prânz, Ceauşescu făcuse un miting în Bucureşti. Foarte-foarte mulţi oameni. Am auzit că mitingul s-a terminat mai devreme decât era programat şi nu cum ar fi vrut Ceauşescu. Oare am plecat din Bucureşti când nu trebuia?

După ce pleacă Nicu, mai liniştit, vine Tibi. „Hai să mergem!”. Tata vine cu noi. Coborâm spre centru. Trecem printre blocuri cu ferestre luminate. Deodată, Tibi începe să urle: „Ieşiţi afară! Jos Ceauşescu!”. Încerc un sentiment ciudat. Admiraţie, teamă, entuziasm, curaj, neîncredere, mândrie, istorie, nebunie. Faptul că tata e lângă mine mă face să mai simt mai sigur. Strigă şi el. Acum mi-e mai mult teamă. Teama de necunoscut. Pe măsură ce strigăm, se sting luminile de la fesrestre. Unii vor, probabil, să vadă cine urlă, alţii vor să stea cu capul între urechi. Nu coboară absolut nimeni. Ne întoarcem acasă. E ciudat că nu am întâlnit niciun miliţian. Nimeni, absolut nimeni nu ne-a băgat în seamă.

La câteva minute după ce ne despărţim, Tibi revine. Îmi spune că Dragoş e la Deva. A fost arestat şi azi i s-a dat drumul. Hotărâm să mergem la el, la prima oră. Între timp, tata ascultă Europa liberă. A început şi la Bucureşti, e deja clar.

%d blogeri au apreciat: