Dimineaţă foarte agreabilă cu Anca Mitrescu şi Angela Novăcescu. Foto: Laura
Am început excelent ziua de 29 mai 2015. M-am trezit acasă, în Hunedoara, la vremea când cocoşii erau deja răguşiţi, dar încă triluiau câte un cucurigu entuziast. Parcă-parcă, mijea ziua. Când am ieşit în curte, căţeluşul pufos avea o zbenguială-argument (argumentul pentru care copiii sunt topiţi după el). Dar cel mai mult şi mai mult m-a impresionat cerul senin, albastru, promiţător, cum numai la Hunedoara e.
A fost prima supriză plăcută a zilei, după ce ieri am descins parcă în alt anotimp, lăsând undeva pe drum 10-15 grade Celsius – diferenţa faţă de temperatura din Bucureşti.
A doua surpriză a fost că n-am mai avut timp de cafea (dar aveam un plan). Am gonit, fără a depăşi însă viteza regulamentară, până la Deva. Mi-era ciudă că n-am timp să mă opresc pe drum, să fotografiez şi să vă arăt silueta fostelor laminoare în lumina magică a dimineţii devreme, silueta misterioasă a Apusenilor de sud, respectiv a Cetăţii Devei. Dar am ajuns la timp, asta e important, la o întâlnire mai mult decât agreabilă cu echipa matinalului devean de pe Antena 1. Anca şi Laura oferă, mă pun chezaş, o cafea ex-ce-len-tă, căreia nu ai cum să îi rezişti. Şi ştiu ce spun.
Dimineaţă foarte agreabilă la Antea 1 Deva. Cu ochii pe Anca Mitrescu şi Angela Novăcescu. Foto: Laura
Un studio micuţ, mulifuncţional, în care m-am simţit foarte bine, ca pe vremuri, când scriam Ştirile Pro TV. Am vorbit despre ediţia Hunedoara a Festivalului Filmului European, despre film, despre oameni, despre studenţii la Jurnalism, despre câte se pot face.
Am fost coleg de emisiune (puteţi vedea aici emisiunea cu pricina) cu o tânără în care am văzut entuziasm şi am ghicit o carieră jurnalistică frumoasă. Angela Novăcescu e studentă la Jurnalism la Timişoara şi ultima ei ispravă a fost că, după ce a văzut un film despre Bosnia a vrut să meargă acolo, iar pentru asta a desenat zeci de portrete şi le-a vândut ca să facă bani. După câteva zile, s-a întors din Bosnia cu o mulţime de reportaje pe care mi-ar plăcea mult să le văd.
Le-am chemat la festival, încep să cred din ce în ce mai mult că va fi un eveniment la care ne vom bucura, ne vom simţi bine şi, la final, vom avea o mare mulţumire sufletească.
Singurul regret al acestei dimineţi este acela că bateria telefonului meu nu a făcut faţă emoţiei şi mi-a interzis să vă arăt fotografii matinale din Deva.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns