Cu Amalia Enache, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Foto: Sebastian Bârgău
Am revăzut pe dinăuntru Casa de Cultură din Hunedoara ieri, 29 mai, după foarte mulţi ani. Vreo douăzeci, teamă mi-e. Aceleaşi săli somptuoase, aceleaşi scări de marmură, tavanul înalt şi scena. Emoţie.
Apoi au început să vină oamenii. Cine a organizat vreodată un eveniment public ştie ce înseamnă să aştepţi să vină oamenii, să te întrebi dacă vine cineva, câţi vor veni, cum li se va părea, dacă e totul în regulă, dar dacă am uitat ceva important?
Cu Amalia Enache, şi Costin Tinca, înainte de proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Foto: Remus Suciu
Primul om venit a fost o doamnă. Era 18.20! Mi-a spus că s-a grăbit ca să prindă un loc bun. I-am promis că va avea un loc bun, să stea pe o bancă lângă fântâna din faţa Casei de Cultură. Apoi, deodată, oameni, oameni, oameni. Fără să îmi dau seama, frumoasa sală a început să se umple. La fel şi sufletul meu.
Amalia a sosit la timp, după un drum cu peripeţii de la Bucureşti. Lucrurile începeau să intre în normal, să ne liniştim. Va fi bine. Oamenii se salutau amical, aşteptau. Intraseră în aşteptare. Costin avea emoţii mai mari decât ale noastre. „Nu pot să vorbesc”, zicea, încercat de o răceală teribilă şi de emoţii. Chiar dacă luna aceasta a avut o mulţime de evenimente cu mii şi mii de oameni la Castel şi e deja versat, scena Festivalului Filmului European îl emoţiona ca pe un copil prima serbare.
Am mai aşteptat 2-3 minute oficialităţi locale întârziate, apoi am decis să începem, să fim punctuali. Amalia a urcat pe scenă cu naturaleţe. A spus o scurtă poveste despre ea, despre Hunedoara, despre relaţia ei strânsă cu Festivalul Filmului European. Despre mândria de a fi aici, în faţa hunedorenilor, că Hunedoara găazduieşte aşa un eveniment cultural important. Despre cum a vorbit de atâtea ori cu ambasadori, preşedinţi, premieri, actori celebri şi acum are emoţii mai mari ca nicicând.
Mie mi s-a tăiat filmul în clipa în care a spus că se simte mândră. Am urcat voiniceşte, dar mai uşor mi s-a părut să urc Retezatul, Negoiul, Rila sau pantele Olimpului. Amalia m-a lăudat. Parcă aş fi luat premiul 1 cu coroniţă – ceea ce nu se întâmplase de foarte multă vreme. Cred că zâmbeam tâmp. La un moment dat, la început, când a trebuit să spun, în sfârşti ceva, am reuşit doar un „Ăăă” prostesc. E drept, înainte de a spune ceva, toţi acei oameni din sală m-au aplaudat. Uite-aşa. Să văd eu pe cineva care rezistă la una ca asta!
Habar nu am ce am spus până la urmă. Oricum, apucasem chef de vorbă. La coborârea de pe scenă mi-am amintit ceva şi am mai cerut un pic microfonul. Şi Costin a vorbit excelent. Cred că începuserăm să ne simţim bine. Sper că şi publicul.
Filmul Aferim! îl ştiţi. Bun. Dur. Teribil. Nerecomandat copiilor. Glumesc. De citit în orice caz scenariul. Textul. Sau de văzut subtitrat. Sau în orice caz, într-o sală de cinema adecvată.
Amalia Enache şi Alexandru Bindea, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Foto: Remus Suciu
Apoi a fost momentul Alexandru Bindea. Care a umplut scena, aşa cum dusese filmul, minute bune, interpretând Preotul, rol pe care, a mărturist, l-a preferat.
Apoi felicitările, îmbrăţişările de final, interviuri. Apoi linişte şi câteva fotografii cu Amalia, în sala goală, în faţa Casei de Cultură, făcute foarte profi de Sebastian Bârgău. Apoi discuţii până în miez de noapte cu Amalia, Alexandru Bindea, Costin, Dan Bera, bloggeri şi jurnalişti locali. Festivalul Filmului European a început excelent la Hunedoara. Azi e o zi lungă.
Cu Amalia Enache, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Sala -a golit, suntem ultimii care au plecat. Foto: Sebastian Bârgău
În faţa Casei de culturăcu Amalia Enache, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Foto: Sebastian Bârgău
Călin Hera. PA-uri şi mirări 