Voi sări putin etapele pentru că vremea e caniculară si vreau să vă răcoriti cu imagini care ar putea avea acest dar.
Click pe poză pentru imagine mărită!
Are efect răcoritor 😉
În afară de povestile despre Emil Boc, pe care le auzi cu scrâsnet de dinti, satul Răchitele mai are ceva aparte: o cascadă spectaculoasă. Ajungi acolo simplu: la aproximativ 300 de metri după pensiunea lui Boc (fratele) e o intersectie. Indicatorul către cascadă e vizibil, dacă esti pregătit să-l vezi. Alegi drumul spre dreapta, treci un pod si te pui pe urcat pe un drum neasfaltat, dar practicabil (e împrăstiată piatră). Foarte aproape de intersectie e o brutărie – recomand!
Drumul până la cascadă durează 10 minute cu masina, la viteză minimă. N-are rost să gonesti si nici nu prea poti. Am fotografiat pe drum această stâncă; era ca un profil de dac (dar n-am prins bine unghiul).
Fotografie făcută din masină
(Click pe poză pentru imagine mărită)
La cascadă, drumul face o curbă închisă, de aproape 180 de grade, din care porneste o pantă. Dar cui îi pasă? La 50-60 de metri de drum e râul Stanciului, limpede-păstrăv, dacă mi-e permis să inventez o „culoare”.
Chiar că îti vine să faci baie în „gâldanul” făcut de cascadă!
Aici e cascada, în toată splendoarea ei. E chiar ca un voal de mireasă, nu-i asa? Legenda spune, de altfel, că era o mireasă care a căzut în râpă si nuntasii au plâns de-au rupt, iar din lacrimile lor samd.
Căderea de apă e de 30 de metri.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 