Am fotografiat acest paradis în apropiere de Simeria. Nu costă mult, e accesibil. E drept, parcă nici nu oferă prea mult. Măcar privelistea e faină: dragul meu Deal al Uroiului, scăldat de lumina Apusului.
P.S. Click pe foto pentru imagine uriasă.
Paradisul accesibil
Rătăcind prin Grădina Botanică
Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil
Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.
Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.
Proaspăt întors din concediu
Îi recunosti dintr-o privire pe cei care se întorc din concediu. Au figura aceea de „proaspăt întors din concediu”. Sunt relaxati, destinsi (deseori, bronzati). Aduc cu ei câte ceva din locurile pe unde au fost.
„Mi-am zugrăvit tot apartamentul”, mi-a spus o colegă. O săptămână lucrase, împreună cu sotul. Mi-a spus că e obosită, parcă ar fi călcat-o trenul, dar multumită. Făcuse o treabă, economisise niste bani. Si, da, părea „proaspăt întoarsă din concediu”.
Mina asta relaxată, aerul ăsta normal doar câteva zile durează. La unii două-trei, la altii aproape o săptămână. Apoi le vine si lor rândul să-i observe pe cei proaspăt veniti din concediu si să le spună că arată bine, au un ceva aparte. „Dar trece”, adaugă, întelept.