Click pe fiecare slide (sic!) pentru imagine mărită!
Am postat acest sondaj CSOP „Atitudini şi opinii despre regimul comunist din România” pentru că am promis dincolo că o voi face si n-am reusit acolo. Iaca aici!
25/09/2010
Dilema de la ora 5
Dilema de la ora cinci: De ce nu se spune „hai să vorbim între patru buze”? (Sau între două guri, na!) De ce se preferă expresia „hai să vorbim între patru ochi”? Suntem asa de avansati mental încât presupunem că ne întelegem din priviri, fără să fie nevoie de cuvinte?
15/09/2010
Adevăr si tendentiozitate în articolul din Blick
În ziua meciului CFR Cluj – FC Băsel (gluma îi apartine unuia de la Radio ZU, mie mi-a zis-o Ghibu), Hotnews iese cu un articol nitel tendentios, spunând că elvetienii de la ziarul Blick au scris, încă si mai tendentios, că orasul Cluj e unul în care apa si energia electrică sunt un lux. Am dat fuga la articolul original.
Una dintre cele 38 de fotografii care însotesc reportajul publicat de ziarul elevetian Blick în ziua meciului CFR Cluj – FC Basel. Recunoasteti: a) imaginea e dezolantă, b) peisajul e comun pentru ochiul românului. FOTO: Blick
Înainte de orice, să nu uităm că Blick e un tabloid, că jurnalistii ăia vin dintr-o tară în care nu se întâmplă mai nimic, totul merge ceas.
OK, articolul urmăreste, în mod vădit, aspecte socante pentru că vrea să vândă ceva cititorilor. (Dar vorbeste si despre centrul istoric, de exemplu). Partea cea mai naspa e că acele fotografii au fost făcute în Cluj. E drept, într-un cartier mizerabil. Dar e doar o accentuare a unei realităti, nu inventarea ei.
Eu cred că principala problemă, atunci când ne indignăm în fata unor astfel de articole, este aceea că nouă asemenea imagini ne par comune într-atât încât nici nu le mai vedem, desi le avem sub nas. O altă problemă e una cu iz provincial: pretindem, în sinea noastră, că altii ar trebui să se preocupe de „brandul nostru de tară”, desi noi ar trebui să fim primii revoltati. Părerea mea.
P.S. Hai CFR!
14/09/2010
Prima zi de scoală printre bloguri
După cum era de asteptat, numerosi bloggeri amici au scris zilele acestea despre prima zi de scoală. Remarc textul lui Vania, care reproduce o compunere cu titlul Ultima duminică din vacantă: „Noi duminică ne-am uitat cu toţii, după ce am mâncat, la Duminica în familie. Seara am văzut artificiile de la Festivalul berii. A fost foarte frumos!…”
A.Dama prezintă o seventă care tot a scoală e.
Memorabilă e si amintirea Mariei Postu.
Nu putea, nu putea, nu puteau lipsi însemnările făcute de starsgates si Noaptea iguanei.
Vă atrag atentia si asupra unui editorial din Evz.
Si, de ce nu, Caius aduce si el un omagiu personal primei zi de scoală, care a picat într-o zi de 13.
UPDATE. Sensibil la observatiile pertinente primite, adaug în colectie povestile Mesterului Manole, Adelinei si pe cea a Natasei. Să nu uit că si Ziarul Toate Blogurile merită din plin mentionat ;)!
UPDATE SUPLIMENTAR. Găsiti si la Achilianu (aici si aici) articole despre prima zi de scoala.
ÎNCĂ UN UPDATE. La Carina există un desen făcut în a doua zi de grădi, iar la Dan, un exercitiu de imaginatie plecând de la un semn de circulatie de sezon.
14/09/2010
Prostituatele din Italia. Portret-robot
Biroul General pentru Prevenire al Chesturii din Roma a alcătuit un portret-robot al prostituatelor cu care au de a face (profesional vorbind) oamenii legii din zonă: castiga 6-7.000 euro lunar, nu ar schimba meseria cu o alta, n-ar lucra, în orice caz, ca ingrijitoare de batrani, pretind că o fac pentru a-si intretine copiii lasati acasă, rudele habar n-au cu ce se ocupă, îsi plătesc astfel studiile universitare (sic!) si, cele mai multe, sunt românce. Plauzibil?
P.S. Am ajuns la acest prtret-robot via ziuaveche.ro.
30/08/2010
Proaspăt întors din concediu
Îi recunosti dintr-o privire pe cei care se întorc din concediu. Au figura aceea de „proaspăt întors din concediu”. Sunt relaxati, destinsi (deseori, bronzati). Aduc cu ei câte ceva din locurile pe unde au fost.
„Mi-am zugrăvit tot apartamentul”, mi-a spus o colegă. O săptămână lucrase, împreună cu sotul. Mi-a spus că e obosită, parcă ar fi călcat-o trenul, dar multumită. Făcuse o treabă, economisise niste bani. Si, da, părea „proaspăt întoarsă din concediu”.
Mina asta relaxată, aerul ăsta normal doar câteva zile durează. La unii două-trei, la altii aproape o săptămână. Apoi le vine si lor rândul să-i observe pe cei proaspăt veniti din concediu si să le spună că arată bine, au un ceva aparte. „Dar trece”, adaugă, întelept.
24/08/2010
Cât costă o menajeră?
Pentru un cosaş plăteşti 80 de lei/zi, plus mâncare şi băutură. Teoretic, începe ziua de muncă la 5 dimineaţa. Practic, pe la 7, după ce îmbucă ceva. La 10 face o pauză de o jumătate de oră, când ia o mică gustare. Trage apoi până pe la 13, când mănâncă şi apoi se întinde puţin, la umbră. De la 15 la 17, mai bagă o tură. Apoi mănâncă bine, bea sănătos şi ne vedem mâine.
Cel puţin aşa am aflat astă-vară, în timpul cositului, undeva, pe dealuri olteneşti.
Pentru o menajeră care îţi face curăţenie în casă plăteşti 80-100 de lei/zi. Vine la 7.30 şi pleacă…, nu ştii când. Atunci când vii acasă de la birou, găseşti apartamentul curat (cel puţin acolo unde se vede; dacă tragi niţel canapeaua sau cauţi unghere mai ascunse, găseşti praf doldora, dar cine se uită acolo? Şi, apoi, e greu şi unde găseşti o femeie de încredere căreia să-i laşi casa pe mână?).
Sunt munci comparabile? Merită să dai aceşti bani sau să-i câştigi?
20/04/2010
Drogurile de pe panou
Fotografie făcută din maşină, la intersecţia Petricani – Bd. Tei (sau aşa ceva), lângă benzinăria Lukoil. Îmi place concentraţia de elemente din acest cadru, în care, aparent, doar mărul „drogat” e viu. Încă.
Am observat un lucru: copiii observă panourile publicitare chiar mai bine decât adulţii. În urmă cu câţiva ani mi se părea un ultracatolicism să interzici reclamele la ţigări (sunt împotriva fumatului). Acum sunt mai înţelept şi ştiu că micuţii înregistrează tot.
De aceea, am ajuns să salut panourile antidrog. Iniţial, mi s-au părut idioate. Dar mesajul e simplu, uşor de înţeles şi, sper, de efect (atât cât se poate). Cel puţin copiii despre care ştiu eu (ai mei, ai colegilor) ştiu că drogurile sunt un lucru rău. Poate pentru că le povestim noi, poate pentru că se uită la filme (cu acordul părinţilor!), poate şi datorită unor astfel de panouri.
P.S. Eu încă nu mi-am dat seama dacă blogul spunenudrogurilor ajută la ceva sau nu.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
