Am primit, vă supun atentiei:
Siluan are 5 luni si este al treilea copil al unei familii de preot ortodox (taticul lui Siluan, George Bota, este preot la Tohanul Vechi II, biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”).
La Clinica din Salzburg, Siluan a fost diagnosticat cu ciroza si hipoplazie a cailor biliare. Ficatul lui il mai ajuta sa traiasca o luna de zile. Deci, are nevoie urgenta de transplant de ficat. Donatorii vor fi parintii lui, in functie de rezultatul analizalor de compatibilitate. Operatia costa 100.000 de euro si se va face la Clinica din Innsbruck. Rugamintea mea de dragoste si comuniune crestina se adreseaza tuturor celor care il pot ajuta cu rugaciune si financiar.
Pentru aceasta, puteti face donatii la:
Unicredit Tiriac BankSucursala Brasov MuresenilorTitular: Bota George LaurentiuSwift BACXROBUCont EURO: RO74BACX0000005005204320Cont RON: RO81BACX00000050052044000Va multumesc pentru dragoste si ajutor in Domnul nostru Iisus Hristos.Găsiti aici detalii despre starea lui Siluan (vor fi postate în curând şi actele medicale).
Va multumesc,
Adriana
Ajutor de la oameni pentru un copil de preot
Oferta zilei pe litoral
Fotografie de Feri Predescu, pe plaja Cazino Mamaia. Fără cuvinte.
Sfârcuri pentru Libertatea
M-am gândit să vin în ajutorul domnilor si doamnelor de la Libertatea, mari amatori de sfârcuri. (Nu discut despre Click!).
Ei, bine, am o stire-bombă: exact în momentul în care Avril Lavigne si-a arătat sfârcurile în Malibu, Joiana a făcut acelasi lucru pe o păsune de la poalele Muntilor Retezat!
Click pe foto pentru mărirea imaginii 😛
Instantaneu în care se poate ghici privirea Joianei.
„Fete” odihnindu-se
Dropia
Aveau o Dacia 1300 albă. Erau toţi: tata la volan, mama lângă el, iar în spate băiatul şi fata, zbenguindu-se. Tata cânta „Marioara de la munte”, semn că era binedispus. Treceau printre lanuri de grâu foşnitoare. S-a uitat fix la ea, a auzit frânele, maşina s-a zmucit. Apoi a auzit piuituri în lan. Dropiei-mamă i se zbătea o aripă. Cealaltă era sucita nefiresc. Mama i-a îndreptat-o, i-a dat nişte apă, a aşezat-o la umbră. Puii au început s-o înghiontească. Erau şapte. Tata nu mai cânta. Parcă tăcerea s-ar fi făcut o ţigară şi ar fi fumat-o adânc.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 