Prin urmare, depăsirea e interzisă în această zonă, deci în toată localitate. E firesc, doar trebuie protejati si târgovetii si clientii lor, nu? (Click pe foto pentru o imagine mărită!). Foto: Călin Hera
Pe drumul dintre Huedin şi Cluj-Napoca se află o localitate aparte. Celor care idealizează Ardealul, le amintesc: ne aflăm în inima Ardealului. Vorbim despre Izvorul Crişului, localitate care oferă o priveliste unică: pe ambele părti ale drumului E60, care o străbate, se află tarabe acoperite unde se vând tot felul de prostii (de la cosuri din nuiele si jucării de plastic la mături, morişti, mingi de pluş, produse de „artizanat”. Am pus ghilimele, întrucât oferta e de un prost gust desăvârşit.
Dar nu prostul gust sare în ochi, în primul rând, ci faptul că localitatea cu pricina pare un nesfârşit iarmaroc, probabil cel mai lung din tară. Accentuez: iarmarocul se întinde fix de la intrarea în localitate si până la iesirea din ea.
Fotografie din masină – nu mă întrebati cum am făcut-o! (Click pe foto pentru imagine mărită). Foto: Călin Hera
Ce e ăla un iarmaroc
Am căutat în Dex ce înseamnă anume cuvântul iarmaroc. Am aflat că e „târg ţinut la date fixe, bâlci”. Definiţia mi se pare că reflectă din plin situaţia de pe teren. E bâlci, si e la date fixe: 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an – 366 în cazul anilor bisecţi!
Presupun că toată povestea are vreun rost economic, că oamenii ăia fac vreo afacere, că doar n-ar sta cu tarabele deschise non-top doar de amorul artei (scuze pentru cuvântul „artă”!).
UPDATE.
Oare şi acum, adică trei ani mai târziu, tot aşa e?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 