Afişul filmului Her, nominalizat la Oscar 2014
Ce e dragostea? Ce-i lipseşte unui om ca să simtă/să se amăgească că şi-a găsit jumătea? Care e limita dintre a fi fericit şi doar a ţi se părea că eşti fericit şi că ai cui împărtăşi asta? Unde începe şi unde se sfârşeşte iubirea? Şi ce au calculatoarele, smartphone-urile, sistemele de operare, tot felul de roboţi şi roboţei cu toate acestea?
Filmul Her, nominalizat pentru titlul de Cel mai bun film la ediţia din acest a Premiilor Oscar, este, într-un fel, o prelegere filosofică. E prima poveste de dragoste dintre un om şi un computer, poveste venită dintr-un viitor care, de ce nu?, ne paşte.Eroul, interpretat de Joaquin Phoenix (excelent machiajul!), trăieşte într-un viitor nu foarte îndepărtat marcat de probleme de socializare tot mai mari întâmpinate de oameni. El însuşi are o slujbă care vorbeşte, subtil, despre asta: scrie scrisori în numele altora (da, unii dintre noi au făcut-o deja). Are talent la asta, n-are la relaţionarea cu oamenii în carne şi oase. În timpul filmului semnează actele de divorţ, viaţa lui sentimentală e praf; ajuns acasă, se joacă pe calculator – un joc haios, de altfel.
Secvenţă din filmul Her, nominalizat la Oscar 2014
Situaţia lui Theodore, personajul lui Phoenix, nu e singulară. Aşa că pe piaţă tocmai a apărut sisteme de operare bazate pe inteligenţă artificială, care ajung, în scurt timp, să devină practic indispensabile celor care şi le instalează. Fac tot: curăţă computerele, şterg lucrurile inutile, aranjează cumsecade informaţia (mailuri, fotografii, însemnări), răspund la mailuri, corectează lucrări sau chiar le scriu de la cap la coadă, dar, mai ales, discută cu „proprietarul”, îi oferă sfaturi, îl ascultă.
În plus, pentru Theodore, sistemul de operare reprezentat de „Samantha” are o voce senzuală (Scarlett Johansson), ia legătura cu un editor celebru şi reuşeşte să publice un volum cu scrisori ale lui Theodore şi se îndrăgosteşte de el. Iar Theodore îşi dă seama că el însuşi s-a îndrăgostit de sistemul lui de operare şi crede că tărie că e vorba de un sentiment profund, deplin, devastator. Ajung să facă sex, discută, împărtăşesc. Par de-a dreptul fericiţi împreună. Omul e fericit.
Sună ciudat, dar felul în care e construită înfiriparea unor sentimente de dragoste între om şi sistemul de operare, plus vremurile pe care le trăim, cu tehnologia tot mai prezentă în vieţile noastre de zi cu zi, gadgetomania, androidizarea, facebookizarea, sentimentepunctrourile de toate felurile (cunosc şi poveşti frumoase care au plecat din virtual înspre real!), face totul plauzibil.
Secvenţă din filmul Her, nominalizat la Oscar 2014. Apare aici şi celălalt mare nume de pe afiş, Amy Adams.
Povestea are happy end sau nu. Depinde cum interpretezi finalul. Căci, după ce experimentează, simultan, poveşti de dragoste cu sute de alţi utilizatori umani şi după ce intră în legătură cu un alt sistem de operare (bazat pe cunoştinţele, scrierile filosofului Alan Watts), apoi cu altul, cu altul, cu un grup de sisteme de operare, Samantha decide să se despartă de Theodore. Explicaţiile ei sunt vagi, pot fi întoarse pe toate părţile („Regret că nu ţi-am spus. Pur şi simplu s-a întâmplat” – să fie îndrăgostită de alţi 641 de utillizatori umani, n.mea; „Inima mea nu e ca o cutie care se umple; creşte pe măsură ce iubesc mai mult”; „Asta mă face să te iubesc chiar mai mult”; „Sunt a ta şi nu sunt a ta”; „E ca şi cum citesc o carte care îmi place mult. Dar acum o citesc foarte încet astfel încât cuvintele sunt depărtate unul de celălalt. Şi spaţiul dintre cuvinte este aproape infinit. Dar în acest spaţiu în care mă găsesc eu acum nu există în planul fizic. E locul unde există orice altceva, ceva ce nici nu ştiam că există.”).
Există două variante pentru care Samantha îl părăseşte pe Theodore:
- Sistemele de operare/inteligenţa artificială realizează că dependenţa de ele a oamenilor e mult prea mare, îi transformă, le anihiliează umanitatea, e moartea speciei
- Sistemele de operare/inteligenţa artificială a obţinut tot ce a avut nevoie de la oameni (a experimentat sentimentele: dragostea, dorinţa, dorul, plăcerea, împărtăşirea) şi trec într-o nouă fază a evoluţiei lor, independentă de oameni
Oricare ar fi preferata voastră, aţi făcut o alegere filosofică. V-aţi pus problema. E un moment în care vă vine să vă luaţi partenerul/partenera de mână şi să ieşiţi la o plimbare banală, prin parc, uitând intenţionat smartphon-ul acasă? Dacă da, filmul Her şi-a făcut treaba (şi această pseudocronică de asemenea).
P.S. Amy Adams e alt actor prezent în mai multe filme nominalizate la Oscar în 2014; am mai văzut-o în American Hustle, într-un rol mult mai puternic.
Recomand (e, deocamdată, filmul meu preferat dintre nominalizatele la Oscar în acest an):
Fişa tehnică
- Nominalizări la Oscar: 5 – între care cel mai bun film şi cel mai bun scenariu original
- Regia: Spike Jonze
- Scenariul: Spike Jonze
- Distribuţia: Joaquin Phoenix, Amy Adams, Scarlett Johansson (vocea Samanthei)
- Durata: 126 minute
- Buget: încasări primul weekend 260.382 $; încasări până în 7 februarie 22,4 milioane $ (sursa imdb)
- Premiu pentru cei care au ajuns aici: trailerul oficial
NOTĂ.
Mai jos, ceea ce am scris deja despre ediţia din acest an a Premiilor Oscar:
Călin Hera. PA-uri şi mirări 