Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Florin la Despre lucrurile care contează… |
 | Despre lucrurile car… la Manelelele |
| Florin la A doua Apocalipsă a pisic… |
| Florin la A doua Apocalipsă a pisic… |
Cei 8 odioși ai lui Tarantino
Filmul The Hateful Eight (Cei 8 odioși în varianta Ro) începe, ca să mă exprim academic, mișto. Prim-plan pe un chip cioplit. Peisaj hibernal. Aproape alb-negru. Zoom out pe îndelete. Chipul cioplit e un Iisus pe o cruce aflată la marginea unui drum pe care vine, la început ca un punct, apoi din ce în ce mai deslușit, o diligență trasă de șase cai, unul alb. Cadru lung, cel puțin două minute. Șmecherie a la Tarantino. Quentin.
Am văzut cu plăcere Django-ul lui Tatantino (site-ul oficial al filmului, aici). Nu sunt un sadic să-mi placă vărsarea de sânge televizată (deşi e spectaculoasă atunci când e pusă în scenă de Tarantino; un amic din Pahico a zis că i s-a părut că ar fi, cumva, o parodie). Dar îmi plac westernurile (ok, nu e un western clasic), mi-a plăcut cum a fost construită povestea, cum a fost realizată atmosfera şi mi-a plăt cum a început, cu racolarea lui Django (da, Jamie Foxx e un actor de primă clasă). Şi, pentru că am o vârstă la care ori eşti cinic, ori sentimental, filmul m-a prins în perioada sentimentală.
Nu vă aşteptaţi la vreo poveste romantică; culmea romantismului e la final, când Django al nostru tocmai a împuşcat
Călin Hera. PA-uri şi mirări 