Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Mie mi-au plăcut Dan din Cireșarii (băiatul normal și cu mult umor din gașca de extraordinari), Gherasim din Toate pânzele sus (cârmaciul cu capul pe umeri) și Ross din Friends (tipul citit și pasionat de paleontologie). Nu știu dacă asta înseamnă ceva, dar un eseu citit pe Medium.com (autor David Hopkins) mi-a oferit o perspectivă interesantă asupra sitcom-ului american.
Afişul Festivalului Filmului European, ediţia a XVIII-a
Am un pont pentru cinefilii mari şi mici: Festivalul Filmului European (a XVIII-a ediţie, deci îşi dă majoratul), care va avea loc între 9 şi 18 mai în Bucureşti şi Târgu Mureş, va aduce 42 de filme (drame, comedii, biografii, scurtmetraje, documentare, filme de animaţie etc) din 25 de ţări.
Cifrele, în dolari, realizate până acum de filmele-vedetă ale Premiilor Oscar 2014 (faza nominalizării) – grafic de Călin Hera LEGENDĂ. Prima coloană: buget estimat, a doua: încasări oppening weekend, a treia: încasări până în data de 24 ianuarie 2014
Înainte de a face pronosticuri în legătură cu filmele care vor câştiga vreun premiu Oscar 2014 (deocamdată ne ocupăm de cele nominalizate la categoria „Cel mai bun film”), recomand două lucruri:
Eu am început să văd filmele nominalizate. Am reuşit până acum să-mi fac o părere despre The Wolf of Wall Street, Captain Philips şi American Hustle (click aici pentru lista filmelor nominalizate la categoria „Cel mai bun film” pentru Oscar 2014). Mai e mult până departe.
În deschidere, iată tableta TV publicată sâmbătă în Evz:
Am văzut toate filmele nominalizate anul acesta la Oscar, cu o notabilă excepție: „Winter’s Bone”. Mi s-a spus că acesta ar fi cel mai bun. Cum nu l-am văzut încă, nu mă pot pronunța. Sunt, în schimb, alte două filme tari. Primul e cel al fraților Coen, „True Grit”, alert, dur, în care Jeff Bridgess e memorabil în rolul șerifului Cogburn (ar fi OK dacă ar primi Oscarul pentru Cel mai bun actor). După părerea mea, însă, cel mai bun film rămâne „127 Hours”, bazat pe o poveste reală (un alpinist blocat într-un canion din Utah, care, după cinci zile în care își drămuiește proviziile și încearcă, în zadar, să-și scape mâna prinsă între un perete de stâncă și un bolovan, își taie brațul ca să-și salveze viața). Actorul James Franco, care-l interpretează pe alpinistul Aron Ralston, duce de unul singur un film întreg, plin de suspans, inteligență și umor, o lecție de viață și o lecție de regie și scenariu (Dany Boyle, bazat pe caseta înregistrată de Ralston). M-ar bucura măcar un Oscar pentru cele 127 de ore.
Acum, iată provocarea:
Votați cel mai bun film, după părerea voastră, din cele zece nominalizate anul acesta la Oscar. Nu e un concurs de pronosticuri, e un concurs de preferinte.
Mai jos, lista filmelor (în ordine alfabetică), cu link către articolele pe care le-am scris despre ele, pe acest blog (în completare; acolo unde n-am scris încă, dau link către imdb.com).
127 Hours
Black Swan
The Fighter
Inception
The Kids Are All Right
The King’s Speech
The Social Network
Toy Story 3
True Grit
Winter’s Bone
P.S. Fiecare cititor al acestui blog are dreptul la trei voturi deodată.
Viaţa face filmul.
Enunţul e banal, dar aruncă o perspectivă interesantă asupra filmelor nominalizate la Oscar: patru dintre ele sunt bazate pe întâmplări reale, verificabile, despre ambiţie – „The King’s Speech” (lupta unui fost monarh cu sine însuşi), „The Social Network” (naşterea celei mai importante reţele de socializare din lume), „The Fighter” (devenirea unui campion mondial la box) şi „127 Hours” (situaţia limită în care a ajuns un om de munte).
Vom vedea în noaptea de duminică dacă vreunul dintre ele va câştiga statueta (primele două sunt cotate cu cele mai mari şanse, ultimul mi se pare cu adevărat bun!).
Deocamdată, e bine de notat că viaţa nu e în altă parte decât în ceea ce ni se întâmplă zi de zi; şi că ne e dată forţa de a înfăptui. Noi înşine. Un secret vechi.
NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV din Evz de azi. Am dat link pentru cei care vor să se amuze/scârbească citind unele comentarii. Slavă Domnului, nu-s multe, de data asta. E clar că doar subiectele politice atrag…
Mircea Popescu a făcut o provocare în urmă cu vreo zece zile, taman pe când mă pregăteam să plec într-un mini dar vioi concediu. Prin urmare, n-am răspuns provocării, dar am apucat să văd despre ce e vorba. Pe scurt, Mircea provoacă lumea să scrie pe blogul propriu câte o listă cu zece filme pe care le-a văzut, sunt bune sau foarte bune (excelente chiar!), dar n-a prea auzit nimeni de ele.
Dacă a auzit cineva si dovedeste asta, filmul cu pricina e tăiat de pe listă. E, zice M., în final, din intersectarea listelor rezultate (de pe care s-a tăiat ceea ce trebuia tăiat), ar putea rămâne vreun film-două excelent, încă nepreavăzut, dar, desigur, de căutat.
Se bagă cineva?
P.S. Mă surprind nefiind în stare să propun măcar o listă de 1. Dar rămân pe gânduri. Sed si cuget.
UPDATE.
Datorită prietenei mele Andi Bob, deschid si eu o listă. Precizez că filmul propus de ea nu l-am văzut.
Adaug filme propuse de injineru („E uşor lasciv dar are o încărcătură artistică puternică”), Noemi Kozma, via Facebook (Mongolian Ping Pong = „minunat, delicat, pierderea inocentei, a magiei…”), calauza (Die Tür – „povestea in sine (jumatate thriller, jumatate fantastica) se putea rata cu usurinta. O salveaza actorii si regizorul care stie sa acumuleze cu multa migala tensiunea. Si faptul ca nu stii nici un moment la ce sa te astepti mai departe de la film”).
Asadar:
Buddha collapsed out of shame* (Hana Makhmalbaf)
Room in Rome (2010)/Habitación en Roma
Mongolian Ping Pong (2005)
Die Tür (2009)
*Aici sunt fotografii si aici alte celea. Iar mai jos, un trailer.
UPDATE. Contribuţia mea e filmul lui Takeshi Kitano, Ahile si broasca testoasă.
Am revăzut, aseară, Filantropica. Am făcut-o cu mare plăcere. Filmul mi-a plăcut si aseară, chiar dacă am descoperit mici stângăcii, legate de plauzibilitatea (100% a) povestii – dar filmul nu trebuie să redea realitatea si gata, iar exagerările sunt, uneori, necesare.
Mi-a plăcut jocul lui Mircea Diaconu, vocea (sic!) lui Nae Caranfil, jocul lui Vizante si, desigur, rolul făcut de Gheorghe Dinică. Am si râs.
Apoi mi-am amintit că am citit recent despre un top al celor mai bune 10 filme românesti, asa cum au fost ele alese de Asociatia Criticilor de Film. Topul era prezentat încă din anul 2008, când la el contribuia si Uniunea Cineastilor din România.
Dar am si eu un top! Iată-l:
1. Restul e tăcere (Nae Caranfil, 2008)
2. Actorul si sălbaticii (Manole Marcus, 1975)
3. California Dreamin’ (Cristian Nemescu, 2007)
4. Filantropica (Nae Caranfil, 2002)
5. Balanta (Lucian Pintilie, 1992)
6. Cel mai iubit dintre pământeni (Serban Marinescu, 1995)
7. 4 luni, 3 săptămâni si 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
8. Glissando (Mircea Daneliuc, 1984)
9. Operatiunea Monstrul (Manole Marcus, 1976)
10. Morometii (Stere Gulea, 1988)
As mai fi putut trece si Nemuritorii (Sergiu Nicolaescu, 1974) – în special pentru muzică sau A unsprezecea poruncă (Daneliuc, 1991)
Fie aceasta o leapsă pe care mi-ar plăcea s-o preia cât mai multi (e la liber).
Le atrag, totusi, atentia, următorilor: -X-, Alex Mazilu, alsosprachzamolxis, Geocer, Ionut, LeeDee P., Leo, Gabriela, Carmen, Andrei, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Flavius, Geanina, cristinutza, Serafim, Strumfita, Vania, Andi Bob, A.Dama, Anamaria si, desigur, Caius.
Vreau de mai multă vreme să vă vorbesc despre asta. Probabil că acum era timpul potrivit.
Urmăriţi-l pe domnul cu halatul maro: aproape înghiontit (cu o reacţie uşor exagerată), umil, apoi fericit că a prins loc într-un pat de o persoană, împreună cu alte două. Un personaj simpatic, un rol mic, jucat la mare artă.
P.S. Din toată reclama, însă, se reţine vocea autoritară a asistentei şi titlul neoficial: „Domnul cu buza umflată”.
Reclama asta mi se pare genială (deşi nu ştiu cât de bine îi prinde vinului promovat; mie nu-mi vine să cumpăr coniac Romanian classic – spun că e genială ca produs în sine; spune foarte coerent o poveste întreagă, în doar 31 de secunde). Îmi place că poliţistul de la Înmatriculări joacă Tetris dar, mai ales, îmi place jocul lui „Rădulescu”. Pur şi simplu nu mă satur să mă uit la cele patru secunde de perplexitate de după anunţul „nu e bine”. Mi-am adus aminte de o fază din debutul Ice Age, atunci când „veveriţa” realizează că a crăpat gheaţa şi i se zbate ochiul (secunda 8: ).
NOTĂ.
Am scris despre asta Tableta TV de azi.
Şi vă întreb: ştiţi cumva cum se numeşte actorul-vedetă a reclamelor Romanian Classic?
UPDATE.
Multumită lui Andi, am aflat că e vorba despre Sorin Tofan, care a jucat până acum în patru filme:
* Freeze (2005)
* Meurtres sous hypnose (2001) – Gardien hôpital
* Une femme piégée (2001) – Jardinier
* Cortul (1998) – tanchist
N-am văzut niciunul :(. Oare pe scenă unde joacă? Andi, ai legătura 😉
Vorbeam zilele trecute despre căutarea puiului Shanghai acolo unde am crezut că e casa lui (adică la Shanghai). Asa cum am povestit aici, n-am găsit specialitatea românp-chinezească, dar, flămând fiind, am mâncat ceva tentacule de caracatită. Mă rog, niste tentacule au căzut din „farfurie”, asa cum se poate vedea în filmuletul de mai jos.
Ideea e că, fără a găsi pui Shanghai, am dat totusi peste tot felul de bunătăti 😉
P.S. Redau mai jos si un jpeg al paginilor din Evz dedicate puiului Shanghai.
Am paginat împreună cu colegul meu Cristi Popa.
Andi m-a surprins si astăzi, vorbind despre cadrul ei preferat din cinematografie.
Am redat imaginea de pe blogul lui Andi Bob, pentru că e puternică. E foarte bună, e un cadru de tinut minte, dar nu pot spune că e imaginea preferată; prefer ceva mai putin trist, ca sa zic asa
Oricum, nu mă gândisem niciodată până acum că as putea avea un cadru preferat. Dar, na!, Andi m-a pus la treabă.
N-am definit încă, în mintea mea, care ar fi acela, dar am căutat nitel si am găsit pe imdb.com un posibil cadru preferat. Un cadru din Top 10, ca să fiu mai larg în apreciere. E din Butch Cassidy and Sundance Kid (1969) cu Paul Newman si Robert Redford. Un vis!
Îmi place dinamismul si nebunia din gestul celor doi, care se avântă spre gloantele celor care îi încercuiseră, într-un fel de atitudine de „mi se fâlfâie, na!”. Nebunia lor mă duce cu gândul la „nebunia” fostului meu profesor de schi si de munte, Stefan Fara, pe care îl păstrez cu drag în amintire.
Ei, pentru voi care e cadrul preferat? Răspundeti aici sau, mai bine, la Andi acasă 🙂
Poate primul erou pe care l-am descoperit pe marele ecran, în cinematografele din Hunedoara (în anii ’70 erau trei: Siderurgistul, Arta și Construc¬to¬rul), a fost Errol Flynn. Aveam zece ani, plus-minus doi, când nu mă interesa că e vorba despre Robin Hood, Căpitanul Blood sau Corsarul. Era suficient că în film joacă Errol Flynn-mustăcioară . Pe la vreo cinșpe ani, Errol Flynn devenise subiect de bancuri . Prea ieșea mereu basma curată din toate confruntările de pe peliculă și avea parte de fata cea mai frumoasă și mai suavă! Penou, când s-a ajuns la Rambo 6, Die Hard 4, Terminator 3, supereroii interpretați de Mustăcioară (azi, Aventurile lui Robin Hood, 8:45 pe TCM) devin din nou simpatici.
Amănunte despre Erol Flynn, pentru cei care au deschis mai târziu ochii pe lumea asta, aici (destul de cuprinzător).
NOTĂ.
Începe să-mi placă tot mai mult să scriu aproape-PA-urile din pagina de televiziune a Evz. Măcar mie 😉
Călin Hera. PA-uri şi mirări 