The Revenant. Leonardo DiCaprio este Hugh Glass și se târăște aprox. 100 de minute

Alejandro González Iñárritu, după ce a dat lovitura anul trecut cu Birdman, și-a făcut socoteala că o poveste venită din primii ani ai secolului al XIX-lea, filmată cool și îmbunătățită pe ici, pe colo, americănește, este rețeta cea mai bună pentru a mai împușca niște Premii Oscar. Până acum, când încă nu s-au decernat premiile, i-a ieșit figura, pentru că The Revenant are 12 nominalizări, după ce a obținut deja trei Globuri de Aur (cel mai bun film – dramă, cel mai bun regizor și cel mai bun actor în rol principal – Leonardo DiCaprio).

Afișul românesc al filmului The Revenant

The Revenant. Partea bună și partea proastă

Având premiera în data de 8 ianuarie, cu un buget de 135 de milioane de dolari și cu încasări de peste 165 de milioane de dolari după mai puțin de o lună, filmul The Revenant a ajuns destul de rapid în multiplexurile din România. Asta e partea cea mai bună la acest film. Nu că a ajuns în România, ci că oamenii îl caută și plătesc să îl vadă. Înseamnă că a fost promovat foarte bine (eu am citit prima oară despre el abia în data de 7 februarie, în Washington Post, dar de atunci am fost bombardat cu informații, trailere, comentarii).

Partea proastă e că, de-a lungul celor 156 de minute ale proiecției îți vine de multe ori în minte zicala aceea strămoșească despre pomul lăudat* și sacul pe care e mai înțelept să-l lași acasă decât să-l iei cu tine la filme cu prea multe nominalizări la Premiile Oscar. Că de ce?

Hugh Glass, personajul interpretat de Leonard DiCaprio, este un fel de Rambo fără arme, care în loc să țopăie atletic și să dea pumni într-una și să-și arate mușchii, se târăște aproximativ 100 de minute. Ăsta e rolul, asta face. Filmul ar trebui să poarte motto-ul „Vă rog io, dați-i lui Leo Oscarul ăla!”.

Povestea lui Hugh Glass / Leonardo DiCaprio

Povestea lui Hugh Glass, așa cum o știm astăzi, e impresionantă. Un aventurier (ca mai toți oamenii care au trăit în America acelor ani, nu-i așa?) cu un trecut interesant (trăise o vreme printre indieni, avea un copil indian, salvat dintr-un masacru executat de albi), se pomenește într-o ambuscadă a indienilor (alt trib). Ploaie de săgeți, câteva focuri de armă, cai, toporiști, strigăte, gâtlejuri străpunse etc. Context în care pare o minune că din grupul de albi, care vânătorea prin zonă, rămâne o mână de oameni, între care Hugh DiCaprio și fiul său 1/2 indian. Druml spre casă. Da, The Revenant este un fel de road movie, dacă înțelegi ironia.

Apoi se întâmplă celebra întâlnire dintre personajului lui Leonardo DiCaprio și ursoaica grizzly. La legendă spune că Hugh a supraviețuit, ceea ce e impresionant. Mai puțin impresionant, dar de efect, e faptul că scena, care durează câteva minute bune, le prilejuiește spectatorilor prima ocazie de a chicoti, apoi de a începe să râdă. Atenție, filmul nu e o comedie, dar sunt cel puțin zece scene care ar trebui să îți strângă carnea pe oase, să te cutremure, dar care te fac să râzi. Leonardo DiCaprio e nevoit să se transforme într-un fel de soldat rus din filmele sovietice, care găsește mereu resurse de recuzită ca să meargă mai departe. Fracturile, tăieturile, carnea sfâșiată, durerea din suflet – toate pălesc atunci când Leonardo DiCaprio e luat de regizor și dus mai departe, mai departe, într-o nouă aventură incredibilă.

Iată-l târându-se prin zăpadă zile întregi, iată-l înotând în apa înghețată, iată-l eliberând o indiancă pe care un pluton de francezi o violează bestial, iată-l împușcând din goana calului (deși are pistol care trebuie reîncărcat după fiecare foc) aproape o duzină de indieni, care-l împresoară, iată-l neatins de săgețile acestora (doar una se înfinge în crupa dreaptă a calului murg), iată-l sărind călare într-o prăpastie – calul se face zob, el nu, căderea spectaculoasă fiind atenuată de ramurile unui brad înalt, veșnic verde, iată-l spintecând burta calului, golind bidiviul de măruntaie, dezbrăcându-se și intrând în carcasă, ca să se încălzească ș.a.m.d.

N-aș fi vrut să fac mișto de un film cu buget atât de mare și cu doișpe nominalizări la Oscar, dar nu m-am putut abține.

Notez totuși câteva cadre frumoase, peisaje, și momentul emoționant în care tatăl DiCaprio își petrece noaptea, cu durere, în zăpadă, cu capul pe pieptul fiului său ucis mișelește de John Fitzgerald, interpretat de Tom Hardy.

Tom Hardy are șanse să câștige Oscarul pentru rol secundar. Sursa: 123wtf.me

Mda, până la urmă, cel mai sigur Premiu Oscar pare a fi cel pentru rol secundar, pe care l-ar putea primi Tom Hardy, care într-adevăr joacă bine și convingător un rol negativ. Ar fi culmea ca efortul lui Alejandro González Iñárritu să aibă doar acest rezultat, dar ar fi pe bune. 

Peisaj din The Revenant (cu ceva sânge în prim-plan). Sursa: 123.wtf.me

Aa, și mai este și faza aia cu ruinele bisericii, care se vrea simbolică, dar prea e pusă cu mâna.

P. S. În final, îmi pun o întrebare: cine l-o fi jucat pe urs?

Cele 12 nominalizări la Oscar ale filmului The Revenant

1. Cel mai bun film al anului
2. Cel mai bun actor în rol principal
3. Cel mai bun rol secundar masculin
4. Cel mai bun regizor
5. Cea mai bună imagine
6. Cel mai bun montaj
7. Cel mai bun montaj de sunet
8. Cel mai bun mixaj de sunet
9. Cele mai bune costume
10. Cele mai bune efecte vizuale
11. Cel mai bun machiaj
12. Cea mai bună scenografie

Mai jos, trailerul filmului The Revenant

Filmele de Oscar 2016 văzute și comentate de mine

• Joy
• The Revenant

Ce am mai scris până acum despre filmele de Oscar

• Birdman. Nu trageți în Păsăroi
• Whiplash.  Cum ar fi fost dacă Bela Karoly ar fi antrenat cântăreţi de jazz
• Boyhood – captează momentul
• Gone Girl, o Elodia americană
• The Grand Budapest Hotel
• The Theory of Everything
• filme de la ediţii anterioare ale Premiilor Oscar

*La pomul lăudat să nu te duci cu sacul (proverb românesc)

Posted on 22/02/2016 at 16:16 in Mirări   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL