Rosamund Pike, nominalizată la Premiul Oscar pentru filmul Gone Girl (2014). Printrscreen după oscar.go.com
Abia aşteptam aceste zile, cele premergătoare Premiilor Oscar. E, deja, o tradiţie să scriu pe acest blog despre filmele pe care le-am văzut, cele care mi-au plăcut şi cele care nu. De regulă, preferatele mele nu câştigă, dar asta nu îmi schimă opinia, of course. Oricum, e o perioadă care îmi place, mă relaxează şi mă provoacă; sper că şi pe voi.
Aşadar, m-am aşezat confortabil şi am zis să văd şi eu unde şi de ce a dispărut amazing Amy şi ce va face blândul Ben ca s-o găsească. Mă refer, desigur, la Gone Girl (2014), filmul lui David Fincher (îl ştiţi din Fight Club, Seven, The Social Network, The Curious Case of Benjamin Button). În trei din cele patru filme din paranteza anterioară a lucrat cu Brad Pitt. De data asta, l-a ales pe Ben Affleck. Fără ca asta să facă diferenţa, în Gone Girl – părerea mea. Împărtăşită, surpriză!, şi de critici de film americani. Din toate nominalizările de până acum (au fost nici prea-prea, nici foarte-foarte), n-am găsit niciuna notabilă îndărătul numelui lui Ben Affleck. În schimb, singurul premiu obţinut până acum este cel al lui Tyler Perry (African-American Film Critics Association AAFCA – Best Suporting Actor) – avocatul lui Nick Dunne, eroul filmului. La Oscar e o singură nominalizare, cea a şarmantei englezoaice Rosamund Pike (Amy), care ar putea să primească Oscarul pentru cea mai bună actriţă. Ca să epuizez subiectul Nominalizări, le mai notez pe cele patru de la Globurile de Aur (regie, actriţă în rol principal, scenariu).
În fine, filmul a avut un buget de 61 milioane de dolari şi a încasat deja peste 160 de milioane, dintre care 37 de milioane la lansare (!), în 3 octombrie 2014. Pare tare, nu?
Pe scurt, o tipă faină, Amy (jucată de Rosamund Pike, fiica unor artişti britanici, vorbeşte fluent germana şi franceza, e absolventă de Oxford, a avut roluri bunicele şi bune până acum. O tipă bine, 34 de ani, recomand!), întâlneşte un tip cool, Nick (Ben Affleck). Tinerei, gata de sex în flăcări încă din prima seară, cei doi se iau şi au o căsnicie clasică, cu primii trei ani grozavi, urmaţi de alţi doi în care, cum se spune, relaţia se deteriorează, după ce însurăţeii se mută din New York în Missouri, unde mama lui Nick e pe moarte. Oamenii nu au probleme cu banii, fiindcă Amy e Incredibila Amy, personaj al unei serii de succes (autor: mămica şi tăticu). Stau într-o căsoaie superbă şi o duc bine, deşi nu prea fac nimic. Nick e prof şi deţine, împreună cu sora geamănă, un băruleţ, despre care aflăm ulterior că e pe numele lui Amy.
Dar astea sunt detalii. Primul cadru ni-l arată pe tip în faţa casei, lângă tomberoane, gânditor. Dimineaţa liniştită a unei zile în care Amy şi Nick aniversează 5 ani de căsnicie. Fireşte, lucrurile încep să se complice treptat şi dramatic, fiindcă Nick, după ce îşi bea whisky-ul de dimineaţă la băruleţ, vine acasă şi n-o mai găseşte pe tanti. În schimb, ceva deranj, cioburi etc.
Dispariţia ajunge subiect principal la televiziunile locale (câteva zile mai târziu urcă şi pe „naţional”), Nick trece de la a fi compătimit la a fi acuzat că şi-a ucis soţia şi a făcut-o să dispară (Elodia vă spune ceva?). În fine, mersul acţiunii e palpitant dar previzibil, intră în scenă şi un avocat celebru specializat în cazurile soţilor acuzaţi că şi-au ucis soţiile (tipul care a luat deocamată singurul premiu legat de acest film, am scris mai sus despre el – Tyler Perry), apare şi o amantă cu sâni ţuguiaţi ş.a.m.d. Finalul e una dintre variantele la care te gândeşti, dar nu prima care îţi vine în minte (în cazul meu, a doua).
Nu dezvălui, că cică nu se face, trebuie să las suspans, poate aveţi de gând să vedeţi filmul. Vă asigur că nu e pierdere de vreme. Domnii se vor bucura s-o vadă pe Rosamund, doamnele pe Ben. Cele vreo două ore jumate (149 minute) trec surprinzător de repede, chiar dacă nu rămâi cu foarte multe din acest film, care se plasează însă sub pragul unei ediţii de Oscar de la care am aşteptări mari.
Am văzut lista actriţelor care au trecut prin mintea lui Fincher pentru rolul principal: Reese Witherspoon, Charlize Theron, Natalie Portman, Emily Blunt, Rooney Mara, Olivia Wilde, Abbie Cornish şi Julianne Hough. Cred că Rosamund Pike e alegerea cea mai bună, deşi ar fi fost interesant s-o vedem în acest rol şi pe Olivia Wilde. Dar nu pe Reese Witherspoon (care a cochetat mult cu rolul, dar s-a mulţumit în final să fie unul dintre proucători) sau Emily Blunt!
Premiu special pentru cei care au ajuns până aici (trailerul oficial):
P.S. Rămâneţi în faţa televizorului. Urmează The Theory of Everything şi The Grand Budapest Hotel 😉
Notă. Dacă doriţi să vedeţi ce am mai scris despre filmele de Oscar, căutaţi aici.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 