Dacă ar fi existat pe vremea aceea elixirul tinereții fără bătrânețe și viață fără de moarte, astăzi ar fi împlinit 245 de ani. Sau ieri. Probabil că ar fi fost surd, mut, orb, șchiop, paralizat și foarte-foarte mic (știe toată lumea că oamenii încep să se micșoreze vizibil după ce trec de o sută de ani). Pe vremea aia nu exista însă acest elixir, nu fusese inventat. Așa că s-a descurcat și el cum a putut. Şi-a zis: La un moment dat, voi muri. Ar fi cool dacă aș găsi o chestie care să mă facă să trăiesc și după aceea. O aroganță, firește. Dar, dacă tot i-a trecut asta prin cap, și-a zis Hai s-o facem! (Lass es uns tun, într-o germană pentru care nu bag mâna în foc). I-a ieșit. Azi, Ludwig van Beethoven e viu. Trăiește. În fiecare dintre cei care i-au ascultat măcar o dată simfoniile, concertele, sonatele, cvartetele ori incredibila operă Fidelio.
Vedere din București, oraș pe lista scurtă a capitalei europene a culturii 2021. Aici, un domn cu porumbei în Piața Romană. Foto cu telefonul: Călin Hera
Aeul a purtat noroc Bucureștiului, care s-a calificat pe lista scurtă a orașelor care pot deveni capitale europene ale Culturii în anul 2021. 🙂 E cu smile și nu tocmai. Oricum, pe lista scurtă a localităților care ar putea obține titlul de Capitală europeană a culturii 2021 se află patru orașe din România: Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Baia Mare. Aceasta este decizia unui juriu de experți condus de Steve Green, care a analizat candidaturile a 14 orașe: Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Suceava, Timişoara şi Târgu-Mureş.
Avea un ritual, urmat ani în șir. Se bucura să-l urmeze. Nu vedea asta ca pe un răsfăț (deși era întrucâtva). Era ceva normal. Firesc. UE. Secolul XXI.
Ce arătat site-uri românești de Balck Friday. Compoziție 🙂 de Călin Hera
Cele mai cele oferte de Black Friday, cu variante. Cel mai mare consum de internet în timpul nopții. Cele mai cele chestii. Sau pe aproape. Bani să ai, că șmecheri sunt destui. Asta e impresia generală, ăsta e mitul: că reducerile de Black Friday de România sunt, de la un capăt la altul, un bluf. Am aruncat un ochi.
Fum negru, înecăcios, ucigaş. Aşa arată iadul. Iadul de vineri noaptea, Club Colectiv, Bucureşti, România. Iadul tăcut. Locul în care bucuria a dispărut în 60 de secunde, izgonită de hidoşenie. Tăcerea iadului, unde nici tânguieli nu se mai aud, a fost spartă, povesteşte unul dintre pompierii care au intrat acolo, în căutare de supravieţuitori miraculoşi (n-a găsit…), de tânguiala telefoanelor mobile rămase pe o boxă. „Erau o grămadă de telefoane şi sunau întruna. Sunau rudele. Am văzut pe unul că suna Naşa”, spune salvatorul, care n-a mai putut salva dinăuntrul iadului decât această imagine teribilă…
Copac pe care îl vezi doar toamna, deşi e acolo de când lumea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Doamna T. Are 93 de ani şi se ţine bine. În afară de mici dureri de spate, când se ridică din pat, insomnii, pete pe picioare şi, din când în când, lipsa poftei de mâncare, compensată însă cu un apetit uriaş în alte rânduri, nu ar trebui să se plângă de nimic.
Lângă Muzeul Leopold, Viena, loc de întâlnire a imaginaţiei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vestea bună este că Parlamentul European a votat o rezoluţie importantă pentru piaţa unică europeană a comunicaţiilor electronice, care implică, printre altele, eliminarea tarifelor de roaming în interiorul UE. Vom vorbi mai mult, vom naviga pe Internet încă şi mai lesne decât deja o făceam. Vom afla totul, instant. Internet la liber, ce poate fi mai bine? Mai bine decât atât e să ştim ce să facem cu acest neţărmurit acces la Tot. Şi să conştientizăm.
Treceam. Oarecum cu grabă, oarecum mirându-mă că e toamnă, minunându-mă. Îmi plac culorile toamnei, nu mă satur de ele. Îmi plac şi atât. Mi-ar fi plăcut să mă nasc toamna. M-am născut toamna. Azi e toamnă. Îmi plac şi băncile. Am o slăbiciune pentru ele. O bancă de toamnă este, deci, un lucru căruia nu îi pot rezista*.
Mi-o fi venit mie ceva, nu ştiu. Mi-o fi dor de copil. Copilul ăla. Mi-o fi venit iar în gând chestia aia despre cei trei Călini şi chestia ailaltă despre cum dl. Lică nu e niciodată singur. Nu ştiu de ce. Dar am o bănuială.
Dl. Lică a iubit-o pe Fosta dinainte de a o cunoaște. Apoi a iubit-o în fiecare azi mai mult decât ieri. Ca un atlet care doboară zilnic vechiul record cu câte un milimetru. Dar într-o zi, deşi totul era minunat, pe dl. Lică a început să-l înspăimânte gândul că iubirea lor, dragostea lui, ar putea avea o limită. Dacă va pierde un milimetru? Dacă vor intra într-o iubire de rutină? Mai bine ne despărţim. Sau ne sinucidem, i-a zis. Ambii erau foarte tineri. Nu s-au sinucis. A plecat fiecare pe drumul lui.
A fost o surpriză colosală pentru mine. Eram împreună cu nişte prieteni, conectasem aparatul video la televizorul Miraj (alb-negru), apăsasem butonul play. Şi ne-am lăsat transpuşi. Ne-am dat pe mâinile lui Doc Brown şi Matt, fără remuşcări, fără ezitări. Şi am început să râdem, puşi totodată pe gânduri (însă foarte puţin).
Ploşniţele cerealelor / gândaci puturoşi, dând iama în ghiveciul cu muşcate. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică deschide fereastra. Îi place aerul curat, de dimineaţă. Îşi scoate pe pervaz pilota uşoară, dar călduroasă, pernele mari şi cearceaful, aşează peste ele pijamalele în carouri şi începe câteva mişcări de gimnastică matinală. Maşina de pâine parchează în spatele magazinelor de la parterul blocului. Intersecţia e încă relativ liberă, dar sunetul claxoanelor începe să crească. Dl. Lică face câteva genoflexiuni, în timp ce de la etajul a treilea urcă un miros plăcut de cafea proaspăt râşnită. Ziua poate să înceapă. Deodată, însă…
Cercetătorii NASA au anunţat că pe Marte există apă sărată în stare lichidă. Sursa> Mediafax
Ştirea că NASA a găsit pe Marte apă lichidă (e drept, cam sărată) reprezintă probabil descoperirea secolului. Este nevoie oare de un argument mai bun care să demonstreze cât de importantă e apa noastră cea de toate zilele? Depinde la ce te raportezi.
Vedere din Craiova. Zonă pietonală în centrul vechi, noaptea, cu umbrele luminoase. Foto cu telefonul: Călin Hera
Întâmplarea a făcut să stau mai multe zile în Craiova în ultima vreme. Așa am ajuns prin centrul orașului și am rămas paf în fața atâtor clădiri frumoase și mă refer aici atât la palate cât și la case simple, cu unul sau cel mult trei caturi, străzi pietonale, parcuri, lumini fermecătoare dând nopții craiovene un aer plăcut, foarte plăcut. Și treceri de pietoni 🙂
Vedere din București. Colț de rai al manualelor din fața magazinului Obor. Sursa: streetview / iulie 2014
Kilometrul zero al manualelor școlare este zona din fața magazinului Obor, asta o știe tot bucureșteanul. Găsești în chioșcurile și tarabele de pe trotuar tot ce se poate găsi în materie de manuale școlare. Nu știu în alte anotimpuri cum e, în afara sezonului adică, dar la începutul toamnei afacerea prosperă. Ai zice că tot puiu’ de român e studios din cale-afară. Există cerere, există ofertă, toată lumea e fericită. Cel puțin la prima vedere.
Vedere din București. Farmacie veche, aflată pe Calea Dudești, zăbrelită de mai mulți ani. Foto cu telefonul: Călin Hera
La un seminar i-am rugat pe studenți să îmi spună care este prima reclamă văzută la televizor care le vine în gând. Cei mai mulți au indicat reclama la o farmacie, aia cu doi actori celebri implicați în campania „farmacia inimii”. Apoi i-am rugat să îmi spună care reclamă îi enervează mai mult. Campioană la nominalizări a fost aceeași campanie. Notorietatea e bună, nu-i așa?
Pui de stejar, deocamdată pe balcon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Era o frumoasă zi de primăvară. M-am oprit pe o bancă. O fetița de cel mult un an și jumătate scormonea cu mânuțele prin pământul negru. Maică-sa o lăsa să se murdărească, să simtă pământul. A oprit-o doar atunci când a vrut să guste.
Cum arată o casă în care au locuit oameni în vârstă? La fel. Probabil că la fel ca altele. Presupun că există câteva constante, câteva puncte comune între toate casele în care cineva a locuit foarte multă vreme și vremea asta a acoperit ultima parte a vieții, perioada bătrâneții.
Declarație de dragoste pe un perete din Craiova. Foo cu telefonul: Călin Hera
Aceasta e o declarație de dragoste. Am descoperit-o în Craiova, printre blocuri. Inițial am simțit că e o indecență să fotografiez. Dar am făcut-o. Am simțit că e o indecență să postez povestea desenată, dar o fac și pe asta. Până la urmă, nu eu am făcut-o publică, nu?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 