Back to the Future Day, 21 octombrie 2015
A fost o surpriză colosală pentru mine. Eram împreună cu nişte prieteni, conectasem aparatul video la televizorul Miraj (alb-negru), apăsasem butonul play. Şi ne-am lăsat transpuşi. Ne-am dat pe mâinile lui Doc Brown şi Matt, fără remuşcări, fără ezitări. Şi am început să râdem, puşi totodată pe gânduri (însă foarte puţin).
A fost bine. Mi-a părut rău când filmul s-a terminat, dar m-am agăţat de acel To be continued. Am revăzut. Am revăzut. Oau! Eram fascinat de Christopher Lloyd, un actor uriaş! Eram fascinat de poveste. De idee. Privesc azi cu simpatie trucajele*, invenţiile cu pretenţie de SF, aşa-zisele americanisme…
Afişul filmului Back to the Future. Sursa: wikipedia
… Şi mă întreb cum ar fi fost, cum ar fi să ne fi teleportat atunci în viitor, în acest 21 octombrie 2015? Din punctul de vedere al tehnologiei, am fi fost pur şi simplu uluiţi (oare cum vom fi peste 30 de ani?). Ca români, am fi fost uluiţi, în acel an imposibil 1985 şi cei care au urmat până la căderea lui Ceauşescu, să aflăm că peste 30 de ani ne va fi incomparabil mai bine din punct de vedere al democraţiei, libertăţii – de expresie, de circulaţie etc.
Apoi au urmat continuările, care mi-au plăcut. Atât de faine au fost! Prefer să revăd şi azi oricare din filmele trilogiei Back to the Future, mai degrabă decât să văd unele filme noi, la o adică. Se cheamă că sunt un fan? Nu ştiu. Dar am aşa, un sentiment fain când aflu că azi este ditamai Back to the Future Day (există şi un tag #backtothefutureday, iar Cristian Ştefănescu a scris cea mai tare postare dedicată acestei zile – prietenii români ştiu de ce).
*Spre comparaţie, trucajele din Stars War mi se par penibiluţe, scuze!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns