Lângă Muzeul Leopold, Viena, loc de întâlnire a imaginaţiei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vestea bună este că Parlamentul European a votat o rezoluţie importantă pentru piaţa unică europeană a comunicaţiilor electronice, care implică, printre altele, eliminarea tarifelor de roaming în interiorul UE. Vom vorbi mai mult, vom naviga pe Internet încă şi mai lesne decât deja o făceam. Vom afla totul, instant. Internet la liber, ce poate fi mai bine? Mai bine decât atât e să ştim ce să facem cu acest neţărmurit acces la Tot. Şi să conştientizăm.
În urmă cu câteva zile, am primit urări de „La mulţi ani!” de la o bancă românească: „Poate că nu ştim totul despre tine, însă ştim cu siguranţă că în data de… (adică a doua zi, n.mea) este ziua ta. Vrem să fim primii care îţi urează mult noroc şi sănătate”. Frumos, a fost primul meu gând. Până la urmă, dacă eşti clientul unei bănci, banca trebuie să ştie ceva date despre tine, de exemplu când e ziua ta. Faptul că face referire la acest detaliu în corespondenţa privată poate fi OK.
Cadou doodle făcut de Google de ziua mea. Sursa: printscreen
Cu aceeaşi ocazie, Google, care nu m-a întrebat direct când e ziua mea, dar a obţinut această informaţie prin intermediul diferitelor servicii pe care mi le-a oferit în schimbul datelor mele (nume, prenume, data naşterii, naţionalitate, ţara, eventual adresa de corespondenţă etc.), mi-a personalizat pagina de căutări; a creat un doodle special pentru mine. Drăguţ, nu?
Atât de drăguţ încât mi-am amintit de o postare de pe blogul lui Vlad Petreanu, care se mira cum de a ştiut Google că el se află, într-o anumită zi, într-un anumit hotel de pe o anumită insulă grecească. Micile săpături pe care le-a făcut l-au dus la concluzia că Google i-a „interceptat” corespondenţa cu o agenţie de turism, de unde a extras nişte date. Simplu, nu?
Albă-ca-zăpada primea la un moment dat de la mama vitregă, transformată într-o băbuţă, un măr frumos, dar otrăvit (de unde şi expresia). S-a bucurat, a muşcat cu nesaţ din el şi a fost nevoie ca Prinţul iubitor să vină şi, printr-o întâmplare, să o readucă la viaţă.
Interzicerea taxelor suplimentare pentru roaming la utilizarea telefoanelor mobile în interiorul statelor Uniunii Europene nu e un măr otrăvit. E o decizie pentru care s-au luptat destui europarlamentari, una care trebuie şi va fi aplaudată. Un exemplu european care va fi urmat, prin contagiune, şi de alte regiuni ale lumii. Este încă un pas în Epoca SF. De această deschidere trebuie să se bucure cât mai mulţi oameni.
Printre cei care se vor bucura se vor afla şi aceia care culeg informaţii personale despre cei care folosesc libertatea de a naviga pe internet, de a comunica practic nestăvilit din, cum se spune, orice poziţie. Toţi producătorii, furnizorii, intermediarii, retailerii etc. vor avea la dispoziţie baze de date încă şi mai complexe, astfel încât să îşi poată targeta ofertele la marele fix. Ceea ce ar trebui să fie foarte OK atât pentru cei de mai sus cât şi pentru cei de mai jos, masa clienţilor. O situaţie win-win, la prima vedere.
Ca să fie întocmai aşa, ar trebui ca în momentul intrării în vigoare a noilor reglementări europene (cel mai devreme la mijlocul anului 2017), europenii mari şi mici să ştie foarte bine ce înseamnă această libertate, care îi sunt capcanele şi cum să o gestioneze, astfel încât să se bucure de ea, nu să îi fie prizonieri.
Adolescenţii smartphone vs. Rondul de noapte (Rembrandt). Sursa: Twitter
Lansată ca idee la sfârşitul secolului trecut, devenită Recomandare a Comisiei Europene în anul 2009, educaţia în domeniul mass–media în mediul digital ar trebui să aibă acelaşi statut ca alfabetizarea în anii de graţie pe care îi parcugem, cu entuziasm. Trăim vremuri în care oamenii riscă să devină prelungiri ale gadgeturilor, iar această imagine nici măcar nu e o exagerare foarte mare. Priviţi copiii de un an-doi, pentru care e foarte natural touchscreen-ul unui smartphone, ceea ce e bine, e minunat, dar priviţi-i şi pe adolescenţii care nu mai socializează decât prin intermediul aceluiaşi touchscreen.
Text publicat iniţial pe Trei.eu.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 