Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Ora de caligrafie. S… la Libertatea noastră |
 | CalinH la A doua zi după. Cum arată soci… |
| Gențiana | Călin Her… la Rezemat de Retezat |
| Gențiana | Călin Her… la Prima lecție. La schi |
Vedere din București. La iarbă verde în Piața Unirii. Foto: Călin Hera
Treceam prin Piața Unirii. Chestia aia gălăgioasă. Vâjjj, vâjjj, mașini. Cunoașteți. Când, deodată, surpriză! Am tăiat-o pe diagonală. Pieton fiind. Și i-am văzut. Mai întâi i-am văzut pe ei, abia apoi am văzut-o pe ea.
Vedere din București. Ploua informal pe Bd. Unirii și culorile de pe trotuar se trezeau la viață. Foto: Călin Hera
Primăvara se scurgea agale dintr-o iarnă domoală, amestecată. Primăvara aceea anume era un amestec, în care asteniile specifice se încurcau în tricourile cu mâneci prea scurte și în șalurile largi, înfășurate de prea multe ori de jur împrejur. Era o primăvară în care totul avea nevoie să fie înfășurat.
Maggie de Block, ministrul belgian al Sănătății
Maggie de Block. O doamnă lângă care nu poți fi indiferent. Eu nu am fost. Dimpotrivă. De cum am văzut-o, mi-a atras atenția. „E ceva impresionant în aceasta fotografie”, am scris pe Facebook. În momentul postării, nu am putut adăuga mai multe cuvinte. Așa suntem noi, ardelenii. Uneori stăm prost la spontaneitate.
Mie mi-au plăcut Dan din Cireșarii (băiatul normal și cu mult umor din gașca de extraordinari), Gherasim din Toate pânzele sus (cârmaciul cu capul pe umeri) și Ross din Friends (tipul citit și pasionat de paleontologie). Nu știu dacă asta înseamnă ceva, dar un eseu citit pe Medium.com (autor David Hopkins) mi-a oferit o perspectivă interesantă asupra sitcom-ului american.
Vedere din București. Atenție, se lucrează la stația de metrou Politehnica! Foto: Călin Hera
Stația de metrou Politehnica. Joi dimineață. Afară plouă. Pe dinăuntru e vopsit gardul. Șase ne-sași. Două doamne, patru domni. Unul cocoțat pe o scară. Altul cu părul cărunt. E un fel de șef. În orice caz, are experiență.
Mă încântă mult aceste desene. Credeți că risc foarte mult dacă afirm că Doroteea Ispas este unul dintre oamenii care iubesc cel mai mult caii? OK, este unul dintre oamenii care iubesc cel mai mult caii dintre oamenii pe care îi știu eu.
Muzică cu dragoni cu ginseng la păduri. Foto: Călin Hera
Trebuie să vă spun chestia asta, musai-musai! Pentru că pe mine m-a lăsat paf!, ceea ce vă doresc și vouă. Așadar, cineva a căutat, țineți-vă bine, muzica cu dragoni cu ginseng la păduri. Nici mai mult, nici mai puțin. Iar această căutare l-a dus unde altundeva decât la mine? La mine pe blog, vreau să spun.
Afișul HomeFest 2016
Bloc de cartier. Banal. Ușă cu interfon. Ușă normală la etajul șapte. Sonerie. Vizor. Culoare incertă. Cabluri care vin de la un panou aflat la mijlocul palierului și străpung peretele, deasupra ușii. Tablou electric. Preș de șters pantofii. Welcome, scrie pe el. De atâta șters pantofii, s-a șters și Welcome-ul, dar încă se vede.
Vedere din București. Frezii amorțite de frig în Piața Râmnicu Sărat. Foto: Călin Hera
În probabil cea mai răcoroasă dimineață din acest an, fiindcă adia ușor dar constat o boare de crivăț târziu, am fost în Piața Râmnicu Sărat, sectorul florilor. Florăresele erau zgribulite, înfofolite cu pufoaice gri, scoțând abur pe nări. Florile, la locul lor. Am ales niște narcise, lalele, frezii. Dar freziile nu miroseau. Brrr!
Egon Schiele, Portretul lui Wally Neuzil (1921), Muzeul Leopold, Viena. Foto: Călin Hera
Ce este femeia? Întrebarea asta ar fi trebuit să-i preocupe pe bărbați încă de pe vremea lui Adam. Chiar dacă e genul de întrebare al cărei răspuns nu va fi, poate, niciodată mulțumitor, importantă e căutarea răspunsului.
Tu cui îi redirecționezi 2% din impozit?
Pentru dl. Lică și câțiva prieteni ai lui, tocmai ne aflăm în acea parte a anului. Partea în care contribuabilii redirecționează 2% din impozit către cine vor ei. În urmă cu câțiva ani, atunci când a apărut această posibilitate, dl. Lică i-a chemat pe amicii lui cei mai buni, Ilarion și Inginerul, la o bere misterioasă. Mă rog, berea a fost banală: blondă și la halbă. Misterios a fost dl. Lică atunci când i-a chemat.
Diferite tipuri de zâmbet. Colaj de Călin Hera
Eu mi-am ales baba. Nu mi-a fost greu. Există formule mai mult sau mai puțin sofisticate. Unele țin de data nașterii. Altele de vreun capriciu de februarie. De data asta, am făcut alegerea punând unul lângă altul mai multe chipuri.
Scott Kelly pe stația spațială. Lipsa gravitației l-a ajutat să crească 5 cm în înălțime. Sursa: NASA
Astronomul american Scott Kelly s-a întors pe Pământ mai înalt, după un an petrecut pe Stația Spațială. Capsula în care s-a aflat împreună cu inginerii de zbor Mihail Kornienko și Serghei Volkov, a aterizat în Kazahstan într-o capsulă Soyuz, potrivit NASA.
Premiați la Oscar 2016
Nu știu alții cum au comentat, dar eu când mă gândesc că Alejandro González Iñárritu a câștigat Premiul Oscar pentru regie și Leonardo DiCaprio Premiul pentru cel mai bun actor, dar filmul lor, The Revenant, nu a primit Oscarul, am impresia că ceva nu se potrivește.
Satul de pe Lună
Directorul general al Agenției Spațiale Europene, Jan Woerner, își dorește nici mai mult nici mai puțin decât să construiască o bază permanentă pe Lună. Un sat pe Lună.
Dl Lică (detaliu). Desen de Roxana Soare
Dl. Lică este un om periculos de înțelept pentru vârsta lui. Săptămâna viitoare va împlini 14 ani. OK, e vorba de 14 ani bisecți, precizarea trebuie făcută, dar orișicât. Dacă te-ai născut într-o zi de 29 februarie, poți să te joci de-a tinerelul. Ești o raritate. Ar trebui inventată special pentru tine cea de-a 13-a zodie, Zodia Bisectului.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 