Râdem, glumim, călătorim, dar nu mai e de glumă. Stilul de viață european e sub stare de asediu.
Ceea ce tocmai s-a întâmplat la Bruxelles (două explozii la aeroport, 11 morți, 25 de răniți – alte bombe neexplodate; patru explozii la metrou – UPDATE. Bilanț 26 morți, 136 răniți) este dramatic. Dublu dramatic.
Pe de o parte, prin întâmplarea în sine și tragediile imediate. Șoc și groază. Fum. Răni. Sânge. Alertă.
Pe de altă parte, prin teroarea pe care o răspândesc aceste grozăvii. Incertitudinea. Frica. Groaza. Teroarea. Unde să mergi? Ce să faci, ca să n-o pățești? Oameni în toată firea, educați, cultivați, serioși, se trezesc bântuiți de amintirea lui Bau-Bau. Care pândește. Care atacă mișelește. Care toacă mărunt ceea ce mii de ani de civilizație a creat. Stilul de viață occidental.
E cu atât mai șocant cu cât autoritățile belgiene tocmai repurtaseră o victorie însemnată, capturându-l pe Salah Abdeslam, acuzat pentru atentatele din luna noiembrie, de la Paris (130 de morţi). E cu atât mai șocant cu cât autoritățile belgiene erau în stare de alertă. Se așteptau la urmări. Verificau strict inclusiv îmbarcările TGV. Și totuși… Iar acest „și totuși” e șocant și sapă adânc și are repercusiuni teribile. Pentru că atentatele de la aeroportul din Bruxelles sunt mai grele decât ne dăm seama acum, la cald. Riscă să fie un declic imposibil de gestionat.
Atentatele din Orientul Apropiat, din nordul Africii, ororile din zonele controlate de ISIS ne-au marcat, ne-au oripilat, dar am putut să trecem mai departe. Ne-am băut cafeaua de dimineață, ceaiul la ora cinci, berea de seară. Am mâncat omlete, supe-cremă, pizza, fripturi. Am făcut jogging, am jucat tenis, am închiriat terenuri de fotbal cu iarbă artificială. Am mers la film, am vizitat, am făcut fotografii, am acceptat mai lesne clasa Economy din cursele low-cost socotind că merită – dacă așa ajungi mai repede și mai ieftin dintr-o parte în alta a Europei. Ne-am bucurat să cumpărăm parfumuri de la Duty Free. Am devenit dezinvolți cu jargonul check-in, check-out, bagaj de cală, bagaj de mână, vă rog să vă descălțați, puneți laptopul în această cutie, vă rugăm puneți centurile, urmează zonă cu turbulențe.
Turbulențele au fost însă aduse pe pământ. Turbulențele au fost aduse în stilul nostru de viață european. Și noi, europenii, trebuie să facem naibii ceva.
NOTĂ. Acest text a fost preluat de Transilvania reporter și comentat pe Facebook.