Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | doruletz67 la Servesc patria. Beat criţă la… |
| doruletz67 la Servesc patria. Beat criţă la… |
| doruletz67 la Servesc patria. Beat criţă la… |
| doruletz67 la Servesc patria. Beat criţă la… |
Premiați la Oscar 2016
Nu știu alții cum au comentat, dar eu când mă gândesc că Alejandro González Iñárritu a câștigat Premiul Oscar pentru regie și Leonardo DiCaprio Premiul pentru cel mai bun actor, dar filmul lor, The Revenant, nu a primit Oscarul, am impresia că ceva nu se potrivește.
Satul de pe Lună
Directorul general al Agenției Spațiale Europene, Jan Woerner, își dorește nici mai mult nici mai puțin decât să construiască o bază permanentă pe Lună. Un sat pe Lună.
Dl Lică (detaliu). Desen de Roxana Soare
Dl. Lică este un om periculos de înțelept pentru vârsta lui. Săptămâna viitoare va împlini 14 ani. OK, e vorba de 14 ani bisecți, precizarea trebuie făcută, dar orișicât. Dacă te-ai născut într-o zi de 29 februarie, poți să te joci de-a tinerelul. Ești o raritate. Ar trebui inventată special pentru tine cea de-a 13-a zodie, Zodia Bisectului.
Cei 8 odioși ai lui Tarantino
Filmul The Hateful Eight (Cei 8 odioși în varianta Ro) începe, ca să mă exprim academic, mișto. Prim-plan pe un chip cioplit. Peisaj hibernal. Aproape alb-negru. Zoom out pe îndelete. Chipul cioplit e un Iisus pe o cruce aflată la marginea unui drum pe care vine, la început ca un punct, apoi din ce în ce mai deslușit, o diligență trasă de șase cai, unul alb. Cadru lung, cel puțin două minute. Șmecherie a la Tarantino. Quentin.
The Revenant. Leonardo DiCaprio este Hugh Glass și se târăște aprox. 100 de minute
Alejandro González Iñárritu, după ce a dat lovitura anul trecut cu Birdman, și-a făcut socoteala că o poveste venită din primii ani ai secolului al XIX-lea, filmată cool și îmbunătățită pe ici, pe colo, americănește, este rețeta cea mai bună pentru a mai împușca niște Premii Oscar. Până acum, când încă nu s-au decernat premiile, i-a ieșit figura, pentru că The Revenant are 12 nominalizări, după ce a obținut deja trei Globuri de Aur (cel mai bun film – dramă, cel mai bun regizor și cel mai bun actor în rol principal – Leonardo DiCaprio).
Ilarion stă cu capul în mâini şi crede că nu-l vede nimeni. E ca un copil care se ascunde închizând ochii. „Am terminat prost anul vechi, l-am început prost p-ăsta nou. Ce-am greşit?”. Ilarion face parte din generaţia celor care sunt prea tineri ca să se dea bătuţi şi prea bătrâni ca să mai aibă timp s-o ia de la capăt.
De-ar fi o poartă de fotbal fix unde e uşa de la intrarea în hala în care se află redacția unui mare ziar din România şi eu ar veni spre mine o minge numai bună pentru un voleu, ar trebui să şutez zdravăn, dar cu boltă. Iar când spun „zdravan”, ignor cu bună ştiinţă şnitelul sleit de pe birou, de care nu m-am atins şi de care, fireşte, nu mă voi atinge decât atunci când, în grabă, îl voi arunca, cu o mișcare elegantă și sigură, în mijlocul coşului de gunoi de la intrarea în hală, coș pe care o doamnă cu părul oxigenat l-a îmbrăcat pe dinăuntru cu o pungă de plastic neagră.
În plus, i-aş telefona colegei cu blugii rupți (așa se poartă), la care nu pot striga, c-aş răguşi.
Vedere din București. Palatul Parlamentului întunecat. Foto cu telefonul: Călin Hera
Seara, pe deal (Dealul Arsenalului), se văd luminile Palatului Parlamentului. Câteva lumini. Doar câteva. La cât de faimoasă e clădirea odioasă, ar trebui să fie multe lumini. Să fie ca un OZN. Măcar.
Amintire de la sărutul de Cartea recordurilor
Sărutul tailandez. Aproape două zile au avut nevoie doi tailandezi ca să bată recordul pentru cel mai lung sărut. Aproape 48 de ore au stat gură-n gură. Pentru amatorii de statistici: fix 46 de ore, 24 de minute si 9 secunde! Se întâmpla în urmă cu fix cinci ani.
Vedere din București. Femeia care a trecut de la chiloței la ghiocei. Foto: Călin Hera
În feluri și chipuri vine primăvara (chiar și înainte de, vorba dacilor, St. Valentine’s Day). Mie mi-a ieșit în cale la Piața Unirii sub forma unei doamne vânzătoare de ghiocei. De ce zic asta? Ce mi-a atras atenția, față de atâția domni și atâtea doamne și domnișoare care vând ghiocei?
Posterul filmului „Ilegitim”, care va avea premiera la Berlinala din acest an
Ca să înțelegi ce e ilegitim în filmul lui Adrian Sitaru, singurul lung metraj românesc prezent în selecția din acest an a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, trebuie să vezi filmul. Dacă n-ai avut șansa unei vizionări „de lucru”, o veste bună: premiera mondială va avea loc în data de 13 februarie. Vestea bună are un asterisc: proiecția are loc în capitala Germaniei ( Zoo Palast, 19:30, în prezența echipei). În România, premiera va avea loc în data de 18 martie; poate va fi premiera unui film premiat.
Alții nu știu cum sunt, dar pentru mine călătoriile cu metroul au ajuns de o vreme să fie întâlniri/reîntâlniri cu un vechi prieten rus. Uneori îi văd în treacăt barba rămânând în urmă pe după câte o coloană de la Piața Unirii, îi văd alteori pardesiul, din spate, pe scările rulante. Nu știu de ce, câteodată mi se pare că stă la coadă să-și cumpere o merdenea cu brânză sărată. Dar cel mai mult și mai mult îi văd pe prietenii noștri comuni (karamazovi, mîșkini, verhovenski, stavroghini și alte personaje cu nume complicate la primele pagini). V-ați prins, vechiul meu prieten rus este dl. Dostoievski.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 