De-ar fi o poartă de fotbal fix unde e uşa de la intrarea în hala în care se află redacția unui mare ziar din România şi eu ar veni spre mine o minge numai bună pentru un voleu, ar trebui să şutez zdravăn, dar cu boltă. Iar când spun „zdravan”, ignor cu bună ştiinţă şnitelul sleit de pe birou, de care nu m-am atins şi de care, fireşte, nu mă voi atinge decât atunci când, în grabă, îl voi arunca, cu o mișcare elegantă și sigură, în mijlocul coşului de gunoi de la intrarea în hală, coș pe care o doamnă cu părul oxigenat l-a îmbrăcat pe dinăuntru cu o pungă de plastic neagră.
În plus, i-aş telefona colegei cu blugii rupți (așa se poartă), la care nu pot striga, c-aş răguşi.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns