Roboțelul Facebook mi-a amintit azi-dimineață că fix în urmă cu niște ani (cred că vreo șase), mă împrieteneam cu trei persoane: un el și două ele.
Uitasem, firește, când m-am „împrietenit” cu cei trei. Pe viu, față în față, doar cu Gilda Lazăr m-am cunoscut, iar asta se întâmpla în urmă cu foarte mulți ani. Vreo douăzeci și cinci. Am ezitat înainte de a scrie câți. Prietenii de 40+ știu de ce. Atunci eram reporteri la Senat amândoi, alături de mulți, mulți oameni despre care îmi place să spun că au pus bazele jurnalismului post-decembrist din România. De când a trecut la alt nivel, ne-am mai întâlnit doar din când în când, tot mai rar, tot mai formal. Dar îi apreciez și azi aerul de mare doamnă. (Ciudat, și pe vremea când era o puștoaică :), tot o doamnă mi se părea). Pe Facebook am interacționat rar, faza Like!. Nu-mi amintesc de vreun comment.
Cu Radu Călin Cristea am fost o vreme coleg de redacție la Cuvântul lui Radu G. Țeposu, dar eu eram un puști, iar el se afla deja la alt nivel – corespondent Europa liberă. Nu cred că am interacționat pe Facebook decât, eventual, cu vreun like când și când – mai mult eu lui decât el mie.
Pe Selma Iusuf am cunoscut-o doar prin intermediul textelor minunate pe care le scrie în Dilema veche. Ar fi mult să spun că îi cunosc pagina de Facebook, deși uneori ajung acolo și mai las câte un like. Îmi place aproape tot ceea ce scrie, iar asta poate deveni periculos.
Ce vreau să spun? Nimic mai complicat și nimic mai simplu decât banalul Facebook/internet e cool, poate ține loc de, creează iluzia că, dar nu înlocuiește. Probabil că, de exemplu, fără Facebook/internet aș fi cumpărat mai des Dilema veche de la chioșc, dar nu sunt covins că aș fi citit mai multă Dilema. Poate că ar fi dus mai degrabă la întâlniri pe viu cu „prietenii” din rețeaua de socializare; în același timp, ar fi lăsat deoparte până și ideea că asemenea întâlniri sunt posibile. Căci Facebook/internet prezintă mereu iluzia că e foarte probabil momentul în care întâlnirea din online e posibilă în real. Nu contează în ce punct de pe axa timpului.
Până una alta, mi-am amintit deci că fix în urmă cu vreo șase ani, poate cinci, m-am împrietenit pe Facebook cu trei oameni și atât.