Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Foarte scurtă notă matinală. Azi-dimineață, în metrou, cam între stațiile Obor – Gara de Nord, din șase oameni care stăteau pe un rând de scaune, plus doi care erau în picioare, în fața lor, trei se uitau în gol, o femeie derula postări pe Facebook, iar ceilalți patru citeau cărți. Cărți tipărite!
Vedere din București. Pompieri la stația de metrou Dristor 2. Foto: Radu Hera
Incident în zona stației de metrou Dristor 2. Fum. Miros de cabluri arse. Becuri sparte. Un pic de panică. Pompieri. Mulți pompieri. Și doi reporteri ad-hoc. Care au transmis prin SMS.
Vedere din București. Atenție, se lucrează la stația de metrou Politehnica! Foto: Călin Hera
Stația de metrou Politehnica. Joi dimineață. Afară plouă. Pe dinăuntru e vopsit gardul. Șase ne-sași. Două doamne, patru domni. Unul cocoțat pe o scară. Altul cu părul cărunt. E un fel de șef. În orice caz, are experiență.
Alții nu știu cum sunt, dar pentru mine călătoriile cu metroul au ajuns de o vreme să fie întâlniri/reîntâlniri cu un vechi prieten rus. Uneori îi văd în treacăt barba rămânând în urmă pe după câte o coloană de la Piața Unirii, îi văd alteori pardesiul, din spate, pe scările rulante. Nu știu de ce, câteodată mi se pare că stă la coadă să-și cumpere o merdenea cu brânză sărată. Dar cel mai mult și mai mult îi văd pe prietenii noștri comuni (karamazovi, mîșkini, verhovenski, stavroghini și alte personaje cu nume complicate la primele pagini). V-ați prins, vechiul meu prieten rus este dl. Dostoievski.
Prins (Petru Popescu) şi Risipitorii (Marin Preda)
Aşa cum am mai zis, citesc de-a valma în ultima vreme, sala mea de lectură fiind vagoanele metroului bucureştean. Norocul meu. Tocmai dau gata romanul „Prins” al lui Petru Popescu. Întâmplarea face ca înainte de asta să fi citit „Risipitorii” lui Marin Preda.
Fotografia unei reclame Vodafone mâzgãlite, afişată pe un stâlp din staţia de metrou Dristor 1, Bucureşti. FOTO: Călin Hera
Toată lumea îi ştie pe „actorii Vodafone” (mult mai simpatici în primele serii de reclame!). Personal, o bună bucată de vreme îi ştiam pe cei doi băieţi şi pe fată, dar trebuia să fac un efort ca să-mi amintesc la ce făceau reclamă.
Acum, prin repetare obsesivă, cred că a intrat în capetele tuturor ideea că ei (mai mult „băiatul” şi „fata”) au devenit un fel de imagine Vodafone (dar pun pariu că destui consumatori încă ar răspunde ezitant: ăăă, Cosmote? a, nu, Vodafone!).
Am mai văzut reclame d-astea la metrou Victoriei. Cea mai faină a fost la Milka, dar n-am fotografiat-o. Acum o am pe asta. Pare bună. Sunt curios însă cât de eficientă se va dovedi.
Era duminică, spre prânz, asa că am asteptat un pic până au apărut si niste oameni în cadru.
Vedere din staţia de metrou Piaţa Victoriei 2
Se spune că după maşină (tramvai, troleu, autobuz) şi după femei nu trebuie să alergi niciodată, fiindcă mereu va veni următoarea. În principiu, nu-mi plac bancurile misogine (puteţi să mă acuzaţi c-aş fi ipocrit).
Despre femei nu vreau sa vorbesc acum; cu alergatul după mijloacele de transport în comun însă am o problemă. Adevărul e că niciodată
Călin Hera. PA-uri şi mirări 