Maggie de Block, ministrul belgian al Sănătății
Maggie de Block. O doamnă lângă care nu poți fi indiferent. Eu nu am fost. Dimpotrivă. De cum am văzut-o, mi-a atras atenția. „E ceva impresionant în aceasta fotografie”, am scris pe Facebook. În momentul postării, nu am putut adăuga mai multe cuvinte. Așa suntem noi, ardelenii. Uneori stăm prost la spontaneitate.
Prietenii mei de pe Facebook sunt mai spontani decât mine. Până m-am dezmeticit, au început glumițele. „Poate a fost numita in functie sa le sugereze oamenilor sa aiba grija de sanatatea lor ca altfel ajung ca ea”, a fost una din replicile cuminți. Dar cineva a spus că doamna e lipsită de respect de sine. Altcineva că Maggie de Block ar fi „o vacă”, necum ministrul Sănătății al unei țări europene.
Simpatizez
Abia atunci m-am activat. Am înțeles ce mă impresionase la această fotografie. „Nu asta am vrut să spun. Sunt impresionat pozitiv. Simpatizez”, le-am răspuns celor doi. Le-am explicat că, pentru mine, Maggie de Block este un exemplu de curaj – care își asumă inclusiv critici din aceste direcții. Își asumă obezitatea. „Trebuie să învățăm până în adâncul sufletului că important e ceea ce face un om”, am spus.
„Trebuie să învățăm până în adâncul sufletului că important e ceea ce face un om.”
Răspunsurile prietenilor mei de pe Facebook au fost în general foarte civilizate și asta m-a bucurat nespuns. Ne aflam într-o dezbatere, în care fiecare încearcă să aducă argmente. „Nu îi cunosc activitatea profesionala asa ca nu m-am referit la asta. Este doar o chestiune de imagine, exemplul personal in acest sens este destul de relevant”, a scris unul dintre ei.
„Apreciez totusi faptul ca se simte bine in pielea ei”
Maggie de Block, ministrul belgian al Sănătății
Cineva a șters chiar comentariile răutăcioase. „Am sters comentariile din respect pentru opinia pe care nu o impartasesc:) Am interpretat gresit postarea. Mi s-a parut putin ironic faptul ca promoveaza sanatatea. E ca si cum un obez ar promova sportul. Apreciez totusi faptul ca se simte bine in pielea ei.”
M-a enervat faza cu vaca
O singură dată, de-a lungul discuției, m-am enervat un pic. La faza cu vaca.
„Nu obișnuiesc să le spun celorlalți cum să scrie, cum să vorbească, dar există o regulă de bun simț potrivit căreia e bine să nu scriem niciodată despre cineva ceea ce nu i-am spune în față. Și mai e una: dacă îți vine să jignești pe cineva, taci un pic înainte și mai gândește-te. De multe ori, cuvintele pe care le folosim și gesturile pe care le facem vorbesc mai mult despre noi înșine deât despre cei pe care credem că îi jignim”. Așa cred eu.
Interesant în toată această discuție, care a fost mai lungă decât am rezumat eu aici, este faptul că totuși nu s-a sărit foarte rău calul (cu excepțiile menționate). Opiniile exprimate au fost în general critice. Dacă acesta ar fi fost un eșantion reprezentativ, am fi putut concluziona că românii sunt deranjați de obezitate și sunt foarte severi cu semenii lor care au această problemă. C-o fi așa, că nu, nu știu. Dar cineva a mărturisit: „Nu vreau sa-mi imaginez titlurile din presa noastra daca era ministrul Sanatatii aici”.
Maggie de Block are stomacul tare
Maggie de Block este ministru al Sănătății în Belgia. Are un stomac tare. A fost făcută și acolo în fel și chip. „E prea grasă ca să fie ministru al Sănătății?”, se întreba cu candoare, în urmă cu doi ani, Mirror-ul britanic. A știut să treacă peste toate. A deținut/deține funcții importante într-un stat european important (e ministru al Sănătății, a fost ministru al Justiției). Doi ani la rând (2013-2014) a fost votată „cel mai popular politician flamand”, pentru ca anul trecut să fie „cel mai popular politician belgian”.
Maggie de Block, ministrul belgian al Sănătății
Doamna de Block este un exemplu, așa cum am spus. A trecut de barierele convenționale, cu un oarecare șarm. Preferăm să vedem fotomodele. E în firea noastră (cred).
Dar ne vom cocoța cu adevărat pe nivelul următor abia atunci când vom putea privi omul din fața noastră fără să-i vedem gușa sau, dimpotrivă, sânii apetisanți, ci doar sufletul, gândurile, acțiunile.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns