În probabil cea mai răcoroasă dimineață din acest an, fiindcă adia ușor dar constat o boare de crivăț târziu, am fost în Piața Râmnicu Sărat, sectorul florilor. Florăresele erau zgribulite, înfofolite cu pufoaice gri, scoțând abur pe nări. Florile, la locul lor. Am ales niște narcise, lalele, frezii. Dar freziile nu miroseau. Brrr!
E prea frig, a spus doamna florăreasă. Duceți-le acasă, la căldură își vor da drumul. Mai ales cele roșii. Așa mi-a zis, și am crezut-o pe cuvânt. Iar dacă are dreptate, diseară, când voi ajunge acasă, va fi o nebunie olfactivă la mine în apartament (pentru că am făcut un ocol și m-am întors acasă, să le depun frumos, pe o măsuță). Unii au avut acest noroc :).
Adevărul e că florile de primăvară au cel mai îmbătător parfum. Poate fiindcă sunt primele din an. Poate fiindcă ghioceii și brândușele și florile albastre de pădure miros subtil, aproape cu sfială, florile de corcoduș, freziile și liliacul răspândesc în jur un parfum care te înnebunește. De care îți era dor, căruia nu îi poți rezista, oricât de grăbt ai fi.
Lasă un răspuns