Ilarion stă cu capul în mâini şi crede că nu-l vede nimeni. E ca un copil care se ascunde închizând ochii. „Am terminat prost anul vechi, l-am început prost p-ăsta nou. Ce-am greşit?”. Ilarion face parte din generaţia celor care sunt prea tineri ca să se dea bătuţi şi prea bătrâni ca să mai aibă timp s-o ia de la capăt.
18/02/2016
Boltă
De-ar fi o poartă de fotbal fix unde e uşa de la intrarea în hala în care se află redacția unui mare ziar din România şi eu ar veni spre mine o minge numai bună pentru un voleu, ar trebui să şutez zdravăn, dar cu boltă. Iar când spun „zdravan”, ignor cu bună ştiinţă şnitelul sleit de pe birou, de care nu m-am atins şi de care, fireşte, nu mă voi atinge decât atunci când, în grabă, îl voi arunca, cu o mișcare elegantă și sigură, în mijlocul coşului de gunoi de la intrarea în hală, coș pe care o doamnă cu părul oxigenat l-a îmbrăcat pe dinăuntru cu o pungă de plastic neagră.
În plus, i-aş telefona colegei cu blugii rupți (așa se poartă), la care nu pot striga, c-aş răguşi.
17/02/2016
E ceva în neregulă cu acest manechin
16/02/2016
Seara pe Dealul Arsenalului
Vedere din București. Palatul Parlamentului întunecat. Foto cu telefonul: Călin Hera
Seara, pe deal (Dealul Arsenalului), se văd luminile Palatului Parlamentului. Câteva lumini. Doar câteva. La cât de faimoasă e clădirea odioasă, ar trebui să fie multe lumini. Să fie ca un OZN. Măcar.
15/02/2016
Sărutul tailandez
Amintire de la sărutul de Cartea recordurilor
Sărutul tailandez. Aproape două zile au avut nevoie doi tailandezi ca să bată recordul pentru cel mai lung sărut. Aproape 48 de ore au stat gură-n gură. Pentru amatorii de statistici: fix 46 de ore, 24 de minute si 9 secunde! Se întâmpla în urmă cu fix cinci ani.
11/02/2016
Trei prieteni pe Facebook
Trei prieteni pe Facebook
Roboțelul Facebook mi-a amintit azi-dimineață că fix în urmă cu niște ani (cred că vreo șase), mă împrieteneam cu trei persoane: un el și două ele.
11/02/2016
Am dat 1 leu ca să fotografiez un alt fel de primăvară
Vedere din București. Femeia care a trecut de la chiloței la ghiocei. Foto: Călin Hera
În feluri și chipuri vine primăvara (chiar și înainte de, vorba dacilor, St. Valentine’s Day). Mie mi-a ieșit în cale la Piața Unirii sub forma unei doamne vânzătoare de ghiocei. De ce zic asta? Ce mi-a atras atenția, față de atâția domni și atâtea doamne și domnișoare care vând ghiocei?
03/02/2016
Tu cu ce te ilegitimezi?
Posterul filmului „Ilegitim”, care va avea premiera la Berlinala din acest an
Ca să înțelegi ce e ilegitim în filmul lui Adrian Sitaru, singurul lung metraj românesc prezent în selecția din acest an a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, trebuie să vezi filmul. Dacă n-ai avut șansa unei vizionări „de lucru”, o veste bună: premiera mondială va avea loc în data de 13 februarie. Vestea bună are un asterisc: proiecția are loc în capitala Germaniei ( Zoo Palast, 19:30, în prezența echipei). În România, premiera va avea loc în data de 18 martie; poate va fi premiera unui film premiat. Citește în continuare
03/02/2016
Palatul Parlamentului în miezul unei ierni ciudate
Vedere din București. Palatul Parlamentului văzut de la Fântâni. Foto: Călin Hera
01/02/2016
Dl. Dostoievski se plimbă cu metroul (la braț cu Aleksei, Jucătorul)
Alții nu știu cum sunt, dar pentru mine călătoriile cu metroul au ajuns de o vreme să fie întâlniri/reîntâlniri cu un vechi prieten rus. Uneori îi văd în treacăt barba rămânând în urmă pe după câte o coloană de la Piața Unirii, îi văd alteori pardesiul, din spate, pe scările rulante. Nu știu de ce, câteodată mi se pare că stă la coadă să-și cumpere o merdenea cu brânză sărată. Dar cel mai mult și mai mult îi văd pe prietenii noștri comuni (karamazovi, mîșkini, verhovenski, stavroghini și alte personaje cu nume complicate la primele pagini). V-ați prins, vechiul meu prieten rus este dl. Dostoievski.
30/01/2016
Un-doi-trei, ne jucăm de-a ehehei!
Atunci când fiu-său încă mergea la grădiniță, Ilarion era cam musafir pe acasă. Era dominat de serviciu și de berile de după. Sebi a crescut de la sine, așa i se părea lui Ilarion, care lăsase totul în seama nevestei – cel puțin în privința educației băiatului. Nevasta, săraca, se ocupa să caute puzzle-uri și jocuri creative și educative de la Educlass (am dat acest exemplu din rațiuni ce țin de P).
30/01/2016
Dulăpiorul arhimultivitaminizant (P)
Despre diabetul de tip 2 și altele, de la Favio
Doamna plinuță și încă tânără își trage sufletul înainte de a suna la apartamentul 46. Aude pași care se târăsc leneș (e ora patru după-amiaza, zi de duminică), zgomot de zăvor, vede un bărbat între două vârste, partea superioară (hmm, asta poate fi ori bine, ori rău, își zice), apoi scoate hârtiile și începe să spună despre sondaj. Renunță însă după câteva secunde, pentru că domnul în papuci de casă schițează gestul de a trânti ușa. Femeia își dă seama că n-avea rost nici povestea cu casa de copii năpăstuiți așa că, luminată de ceea ce avea să spună ulterior că a fost inspirația zilei, ba nu, a săptămânii, întreabă dacă domnul atât de cumsecade nu are ceva pentru sau măcar despre diabetul zaharat, că simte o sfârșeală așa și pe dincolo. Citește în continuare
29/01/2016
Arghiropol
Cum care Arghiropol? Ilarion se uită la domnul Inginer cu nedumerire. Hai, domnu’ Inginer, cum să nu știi? Arghiropol. Mihai Sebastian Arghiropol. Scenaristul. Actorul. Managerul general al agenției de PR și Advertising “Media One”.
28/01/2016
Cum se produce pielea de găină. Concert Fazil Say la Fântâni
Zâmbetul lui Fazil Say. Sursa: concerti.de
Concert inedit în această dimineață, într-un birou de pe Bulevardul Unirii, la Fântâni. Celebrul (pentru cunoscători) Black Earth, al fabulosului Fazil Say, a răsunat întâi timid, apoi din ce în ce mai profund. Întâi câteva fire de păr, apoi niște vârfuri de degete. Muzica a urcat după aceea încet, perfid, ca un virus, ca o eczemă altfel. Brrr! O „eczemă” Care se manifestă inițial prin expresia „a face pielea ca de găină”, după care se absoarbe, pătrunde precis, se stabilește în locul acela pe care nu-l găsești anume nici cu cel mai bun GPS, dar care știi că e. Sufletul.
27/01/2016
Atunci când nu mai e doar vina lui Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu la vârsta de 15 ani (în 1933), într-un dosar al Poliției interbelice
E cald la birou, e cald în case, în apartamente, în cinematografe. Ar putea să fie și afară ceva mai cald, dar e iarnă și oricum nu aici vreau să ajung. N-a fost întotdeauna așa. Pe vremea lui Ceaușescu, gerul din miez de iarnă ori aerul fiert al zilelor de vară, în apartamentele din blocurile-cutie făceau parte dintr-o enervantă realitate. Nu doar în apartamente era cumplit, ci și acasă, la școală, la cinema sau la teatru. Resimțeam anotimpurile la modul cel mai direct.
26/01/2016
Ilarion își face implant dentar (P)
Ilarion are o relație aparte cu cabinetele stomatologice din București. Pe de o parte fiindcă nevastă-sa, mama lui Sebi, lucra într-un astfel de cabinet atunci când s-au cunoscut, era asistenta celebrului medic T. E ciudat să te îndrăgostești de unul care stă cu gura deschisă fără să spună nimic, unul cu dantura departe de a fi perfectă, pe care o privești din punct de vedere profesional, dar viitoarea nevastă a lui Ilarion chiar așa a pățit. Dar de atunci a trecut mult timp, iar azi, când Ilarion și-a pus problema unui implant dentar și a dat de adresa http://clinicatrident.ro/, și-a amintit, firesc, de prima întâlnire cu nevastă-sa, cea din cabinetul stomatologic.
26/01/2016
Rochia doamnei expert PR
Atunci când vine vorba de rochii, doamna expert PR se simte în largul ei. Nu pentru că ar fi vreo expertă în rochii de seară sau rochii de club; e expertă într-un domeniu special: știe ce îi place ei însăși! Doamna expert PR a ajuns la un asemenea rafinament încât altceva nici nu mai contează, nici măcar detalii precum îi stă sau nu îi stă bine, e sau nu la modă etc. Pentru ea, cel mai important e să se simtă bine în rochia ei. Așa că domnul Inginer, care o iubește sincer, se bucură atunci când o aude „vino să vezi cea mai frumoasă rochie de seară pe care am găsit-o!”. Citește în continuare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 